Medicul duhovnicesc e îndeobşte atacat de cei care nu se mărturisesc cu smerenie şi cunoaştere de sine; fiind vorba despre o „operaţie” pe care o efectuează acest medic, pacientul opune rezistenţă. În această privinţă, Sfinţii Părinţi fac următoarea recomandare: „Nu te întărâta împotriva celui ce te operează fără voie, ci căutând la izbăvirea de durere, plânge-te pe tine şi fereşte-l pe cel ce ţi s-a făcut pricina acestui folos, prin iconomia lui Dumnezeu” (Ilie Ecdicul, Capete morale. „Filocalia”, vol. 4, cap. 31, p. 307). Mărturisirea elimină toate spurcăciunile patimilor care ne chinuie sufletul. Acest lucru trebuie să ne umple de compasiune faţă de noi înşine şi de recunoştinţă faţă de medicul nostru duhovnicesc, a cărui mustrare trebuie primită cu smerenie: „Cel care refuză a primi mustrarea, cuibăreşte patima în sufletul său; cel care o primeşte însă, se eliberează de legătura tiranului acestuia” (Sfântul Ioan Scărarul).

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 319-320)