„Cereți și vi se va da!” Noi ne vom ruga pentru dumneavoastră, iar dumneavoastră, dacă aveți conștiința nedesăvârșirii personale, înseamnă că veți sta cu mâna întinsă. Iar Domnul tocmai aceasta iubește, ca noi să stăm cu smerenie înaintea Lui, cerându-I ajutorul. Temeți-vă, nu vă temeți să vă temeți! „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele.” E mai rău să nu ai credință, dar înlăuntru să ți se pară că ai și să ți-o plăsmuiești astfel în sinea ta. Aceasta este o boală fără de nădejde, cu consecințe grave. Iar tu, adu-ți înaintea ochilor tăi cartea cea vie a naturii și uimește-te de ceea ce-ți arată. Alături de ea să-ți fie ție Sfânta Evanghelie și însetarea ta sinceră de a te conduce după adevăr.

Și să fie mila lui Dumnezeu asupra ta! Și te mai rog foarte mult: iubește-l pe Sfântul Teofan Zăvorâtul. În scrierile lui, credința vie țâșnește ca un șuvoi asupra celor ce îl îndrăgesc.

(Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povățuiri pe drumul Crucii, Editura de Suflet, București, 2013, pp. 38-39)