„Cum să trăim?”. Stareţul auzea din toate părţile această foarte importantă şi generală întrebare. El răspundea pe un ton glumeţ: „Să trăieşti şi să nu obijduieşti, să nu judeci pe nimeni, pe nimeni să nu superi şi tuturor «respectele mele». Un astfel de ton al stareţului stârnea uneori zâmbete pe feţele ascultătorilor uşuratici. Dar, dacă pătrunde mai serios în miezul acestei poveţe, fiecare poate vedea aici un sens profund. Omul să nu se piardă cu firea când are necazuri şi eşecuri inevitabile pentru el, ci să se îndrepte către Unicul Izvor de dulceaţă veşnică, către Dumnezeu, cu ajutorul Căruia în ciuda tuturor nenorocirilor, poate să se liniştească, împăcându-se cu acestea sau „smerindu-se”.

(Starețul Ambrozie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 145)