Rolul vitaminelor E şi K în buna dezvoltare a copiilor

Stil de viaţă

Rolul vitaminelor E şi K în buna dezvoltare a copiilor

    • Rolul vitaminelor E şi K în buna dezvoltare a copiilor
      Rolul vitaminelor E şi K în buna dezvoltare a copiilor

      Rolul vitaminelor E şi K în buna dezvoltare a copiilor

Prevenirea manifestării deficitului de vitamina E  şi K la nou-născutul cu greutate mică la naştere şi la prematur se face prin alimentaţia cu lapte matern 

Cea mai importantă funcţie a vitaminei E constă în protejarea celulelor faţă de substanţele oxidative. Alături de seleniu, vitamina E activează sinergic în protecţia membranei celulare faţă de peroxidina lipidică. Tot vitamina E protejează vitamina A, carotenii şi acidul ascorbic împotriva oxidării  în lumenul intestinal şi intracelular. Alte funcţii ale vitaminei E constau în inhibarea agregării plachetare, participarea ei la procesele terminale respiratorii ale muşchiului cardiac şi reglare în sinteze a proteinelor.

La nou-născuţi cu greutate mică la naştere, precum şi la prematuri,  deficitul de vitamina E, confirmat prin nivele serice scăzute, se manifestă prin edeme ale membrelor inferioare şi ale organelor genitale exterioare, dar şi prin anemie. Mai târziu, după vârsta de doi ani, examenele neurologice au constatat neuropatie periferică, semne cerebeloase, atingere oculomotorie şi anomalii ale fundului de ochi.

Prevenirea manifestării deficitului de vitamina E se face la nou-născutul cu greutate mică la naştere şi la prematur, prin alimentaţie cu lapte matern sau cu formule de lapte cu raport corespunzător între vitamina E şi acizii graşi polinesaturaţi, dar şi prin administrare de vitamina E în prima săptămână de viaţă.

Vitamina K este o vitamină liposolubilă are un rol major în procesul de coagulare, de aceea a fost numită şi vitamina coagulării.

La naştere nu există depozite de vitamina K. Din această cauză, în primele 24-28 de ore există o perioadă critică în care homeostazia  coagulării este dependentă de aportul exogen (lapte) şi de iniţierea sintezei endogene în intestinul nou-născutului, prin popularea microbiană.

Aportul de vitamina K este insuficient în cazul alimentaţiei naturale, malabsorbţia determină un deficit de vitamina K, dar şi antibioterapia orală aplicată în perioada neonatală şi mai târziu facilitează deficitul de vitamina K, prin compromiterea sintezei bacteriene din intestin.

Deficitul de vitamina K la nou-născut şi sugar poate determina:

-         sindromul hemoragie precoce ce se manifestă în primele zile după naştere, fiind prezent prin administrarea de vitamina K la naştere;

-         sindromul hemoragic tardiv ce apare din cauza unui aport deficitar de vitamina K din laptele matern şi se caracterizează prin hemoragie predominant intracraniană la sugar, între 10 zile şi 3 luni după naştere. Administrarea de vitamină K determină o remisiune spectaculoasă a sindromului hemoragic, în majoritatea cazurilor fără sechele neurologice.

Citește despre: