Obligeana, un tonic preţios

Cunoscută în popor şi sub denumirea de trestie mirositoare, obligeana a fost utilizată încă din cele mai vechi timpuri în medicina populară, fiind considerată un tonic preţios, cu efecte deosebite în afecţiunile digestive, în bolile aparatului respirator şi ale sistemului nervos.

Obligeana sau trestia mirositoare este o plantă originară din India, fiind cunoscută încă din Antichitate. În Vechiul Testament stă scris că Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să folosească trestia mirositoare, împreună cu alte plante aromatice din zona respectivă cu care să facă un ulei pentru a-şi freca corpul când se apropie de Tabernacol. Se consideră că planta a fost adusă în Europa de către năvălitorii tătari, în secolul al XIII-lea, fiind apoi intens utilizată pentru efectele pozitive constatate la nivelul aparatului digestiv, în colici abdominale, indigestii şi balonări.

În România, obligeana este răspândită în flora spontană din locuri mlăştinoase şi stufărişuri cu mare umiditate. În diferite zone din ţară, planta o primit denumiri regionale: buciumaş, papură roşie, pestriţă, rogoz dulce, spetează, speribană şi trestie mirositoare.

Denumirea ştiinţifică, dată de celebrul botanist suedez Carl Linne, este Acorus calamus, prin derivare de la cuvintele greceştikalamo- trestie şi akoras-akorin sau kora- pupila ochilor.

În medicina naturistă se folosesc rizomii cărnoşi, care se recoltează primăvara devreme (martie-aprilie) sau toamna târziu (octombrie-noiembrie).

Obligeana este una dintre cele mai importante plante medicinale, cu aplicaţii foarte diversificate. « În cancerul de stomac cele mai bune rezultate se obţin cu ceaiul preparat numai din rizomi de obligeană dar pentru alte localizări ale cancerului (gastric, pancreatic, intestinal) eficacitatea tratamentului creşte în cazul amestecurilor cu obligeană, coada şoricelului şi urzică vie. În bolile aparatului digestiv, obligeana este considerată regina plantelor tămăduitoare, intervenind benefic în foarte multe afecţiuni, mai ales la ficat, pancreas, colecist şi splină”, susţine cunoscutul fitoterapeut Constantin Milică.

Prin efectul fortifiant asupra tubului digestiv, obligeana intervine în vindecarea diferitelor afecţiuni: gastrite hiperacide, acute şi cronice, ulcere gastrice şi duodenale, pancreatită, digestie dificilă la un stomac leneş.

De altfel în fitoterapia bolilor aparatului digestiv, tinctura de obligeană (30 picături luate de 3-4 ori pe zi înainte de mese, într-o cură de 3 săptămâni) este la mare căutare, fiind recomandată în colici abdominale, colite, enterite, enterocolite, colecistite, greţuri şi vome, acumulări de gaze în stomac şi intestine, evitând balonările dureroase.

De asemenea, 2-3 linguriţe rase de pulbere din rizomi uscaţi prezintă proprietăţi calmante, psihice, sedative, anticonvulsive, antispastice, halucinogene şi tonic-nervoase.

Pentru îmbunătăţirea memoriei, mai ales la copii şi la vârstnici suferinzi, se recomandă ca, în fiecare zi, dimineaţa şi seara, să se ia câte un vârf de cuţit pulbere pusă într-o linguriţă de miere.

În afecţiunile respiratorii, obligeana prezintă proprietăţi antiastmatice, sudorifice şi diuretice, cu acţiuni favorabile în stările gripale, bronşite, astm bronşic, guturai, febre intermitente şi hidropizie. Infuzia de obligeană în amestec cu brâncuţă (10 g rizomi de obligeană , 20 g brâncuţă la un litru apă clocotită din care se iau câte 3 ceşti pe zi).

Pentru îmbunătăţirea circulaţiei periferice şi pentru hrănirea ţeusuturilor musculare se recomandă masaje cu ulei şi tinctură sau băi fierbinţi, având acţiuni reconfortante, mai ales la persoane cu picioare reci, obosite, cu dureri  şi, eventual, cu varice şi ulcer varicos.

În tratamentul reumatismului, a poliartrozelor şi a gutei se folosesc cataplasme sau comprese cu infuzie de obligeană, aplicate pe locul afectat (4 linguri pulbere la 500 ml apă clocotită). Peste cataplasmă se pune o pungă de plastic şi o sticlă cu apă fierbinte pentru a încălzi ţesuturile şi a favoriza preluarea mai rapidă prin piele a principiilor active din plantă.

Iată câteva dintre preparatele pe bază de obligeană pe care prof. Constantin Milică le recomandă în tratamentele naturiste :

  • infuzia – preparată din 15 g rizomi uscaţi şi pulverizaţi la 200 ml apă clocotită; se iau 3-4 linguri pe zi, câte una înainte la fiecare masă ;
  • macerat la rece dintr-o linguriţă rizomi uscaţi în 250 ml apă; se lasă peste noapte 8-12 ore, se încălzeşte în dimineaţa următoare, se strecoară şi se iau câte 6 linguri pe zi, înainte şi după mesele principale;
  • tinctură din 20 g rizomi uscaţi la 100 ml alcool 700 , care se lasă la macerat timp de 8-10 zile; după strecurare se iau câte 20 picături de două ori pe zi, înainte de mesele principale ;
  • tinctura carminativă utilizată în caz de balonări se prepară din 30 g rizomi uscaţi şi pulverizaţi, 20 g flori de muşeţel, 20 g frunze de mentă, 20 g fructe de fenicul, 10 g fructe de chimion la 1 litru alcool 400; se lasă la macerat 7-8 zile, se strecoară şi se ia câte un păhărel de 20-25 ml, după fiecare masă principală ;
  • vinul de obligeană se prepară din 100 g rizomi mărunţiţi care se macerează timp de 8 zile într-un litru de vin; se strecoară, se îndulceşte cu 100-200 g zahăr şi se bea câte un păhărel de 50 ml înainte de mesele principale ;
  • baia de obligeană se prepară din 200 g rizomi proaspeţi care se fierb timp de 5 minute în 5 litri apă şi se adaugă în apa de baie.

*Materialele de pe acest site au caracter informativ. Înainte de a începe orice fel de tratament naturist trebuie să faceți un test de alergie la tipurile respective de produse. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră, înainte de a începe o cură sau un tratament naturist.

De la același autor

Ultimele din categorie