Adesea se întâmplă ca, pe măsură ce se apropie momentul programării la un cabinet stomatologic, pacientul să perceapă ameliorarea sau chiar dispariţia durerii, frica având un rol important în aceste percepţii.

Durerea dentară arată existenţa unor probleme: prezenţa unei carii superficiale sau profunde, prezenţa inflamaţiei gingivale, prezenţa infecţiei după o extracţie dentară (alveolita), abcesul dentar, existenţa unui traumatism, fisuri la nivelul dinţilor, abrazii dentare, sinuzită. Caria dentară este cea mai răspândită boală, după răceală sau guturai, fiind întâlnită şi în trecut, chiar şi la cei de viţă nobilă. Regina Elisabeta I a Angliei a suferit dureri cumplite din cauza cariei dentare, recurgând la extracţia dinţilor cariaţi. În acele timpuri, cine suferea de dureri dentare mergea la bărbier sau chiar la fierar, unde se extrăgea dintele afectat. Se spune că englezii au inventat umorul negru pentru a nu fi nevoiţi să râdă cu toata gură, tocmai din cauza lipsei dinţilor şi a metodelor de protezare.

Cauza cariei dentare este consumul în exces de zahăr şi derivaţi, iar prevenirea apariţiei acesteia constă în consumul de fluor. Durerea poate fi prezentă la un singur dinte sau la un maxilar întreg şi poate să se manifeste ca disconfort, jenă sau durere insuportabilă. Cea mai frecventă cauză a durerilor din sfera orală sunt cariile. Caria apare atunci când bacteriile prezente în cavitatea orală transformă zaharurile în acizi. Aceştia atacă smalţul dinţilor, în prima fază, după care distrug dentina dintelui. Acum apare durerea la diverşi stimuli termici (la rece, fierbinte) şi mecanici, la dulce. Este momentul în care trebuie stabilită programarea la dentist. În cazul în care caria nu este tratată în acest stadiu, ea evoluează, afectează dentina, stratul de sub smalţ, ajungând la pulpa dentară şi implicit la nervul dentar. În această fază caria este profundă, iar pulpa dentară este expusă acţiunii bacteriilor din mediul oral. Dintele prezintă cavităţi mari, care retenţionează alimente ce nu mai pot fi înlăturate la periajul dentar. Astfel, bacteriile secretă toxine care vor inflama pulpa dentară. În acest moment durerea este foarte puternică, permanentă, producând un disconfort major. Caria profundă, netratată, determină, în timp, infectarea dintelui, a rădăcinilor acestuia şi apariţia abcesului dentar. Abcesul dentar determină dureri înţepătoare, inflamaţie, modificarea fizionomiei pacientului, gust amărui şi un real disconfort. Durerea dată de un abces poate fi micşorată prin comprese reci cu gheaţă, aplicate chiar pe locul inflamat.

Unele dureri dentare pot apărea în timpul manoperelor stomatologice care sunt efectuate în cabinet. Medicul dentist va atenţiona pacientul şi va administra medicaţia corespunzătoare. Înainte de descoperirea anestezicelor, tratamentul stomatologic era un adevărat chin pentru pacienţi. Dentiştii curăţau cu instrumente ascuţite dintele cariat, provocând durere, după care umpleau cavitatea rezultată cu metal încins în loc de plombă, iar canalul nervului afectat era cauterizat cu un metal înroşit. Extracţia, la fel ca tratamentele, era altă manoperă foarte dureroasă. După descoperirea anestezicelor, stomatologia a evoluat foarte mult, manoperele realizându-se fără durere.

Durerea dentară cedează pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, în funcţie de afecţiunea existentă, cu analgezicele clasice: ibuprofen, aulin, algocalmin, dar, luate în ziua programării la dentist, pot afecta stabilirea unui diagnostic corect. Alte remedii pentru diminuarea durerii, până la ora programării la medicul dentist, sunt: clătirea gurii cu apă uşor călduţă, aplicarea direct pe dintele afectat a unui antiseptic cu benzocaină. Este contraindicată aplicarea aspirinei sau a altor calmante, care pot produce arsuri ale mucoasei din zona respectivă.

După cele expuse mai sus, nu ezitaţi să mergeţi la cabinetul stomatologic chiar şi numai pentru un consult. Tratamentele sunt mult mai plăcute decât erau în trecut!