Bunăoară, omul credincios nu se va teme de moarte și nu se va lăsa condus de teamă. Bunul creștin este conștient de faptul că există ceva mai presus de sănătate, și anume, relația vie cu Dumnezeu. Dumnezeu nu ne va părăsi niciodată, ne va însoți pas cu pas atât în vremuri de pace, cât și în vremuri tulburi, așa cum sunt clipele pe care le trăim acum.

În același timp, trebuie să fim extrem de atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, să ținem cont de sfaturile autorităților și să trecem peste aceste momente grele cu demnitate, cu gândul la Dumnezeu și cu credință în suflet.

Biserica Ortodoxă Română îi îndeamnă pe toți credincioșii să stea acasă, să se roage mai mult și să urmărească sfintele slujbe la televizor sau on-line. Există trei categorii de credincioșii: cei care vin la biserică doar de Paște, pentru a lua Lumina, cei care vin mai rar în casa Domnului și cei pentru care viața Bisericii este viața lor.

Ca preot, i-am îndemnat pe oameni să urmeze trei mari sfaturi duhovnicești: să se spovedească și să se împărtășească des, să se roage neîncetatetat și să fie nelipsiți din casa lui Dumnezeu. Și astfel sufletele lor vor fi mântuite. Ei bine, astăzi, în vreme de pandemie, îi îndemn pe credincioși (mai cu seamă pe cei vulnerabili) să stea acasă. Cu toate acestea, viața Bisericii continuă, rugile fierbinți ar trebui să se înalțe acum mai mult ca oricând. Biserica este spital pentru suflete, este locul vindecării, locul în care harul coboară peste întregul popor român binecredincios.

Dăm slavă lui Dumnezeu că, până în acest moment, nimeni dintre români nu a fost răpus de noul virus, iar acest lucru se datorește și faptului că zeci de mii de biserici și mănăstiri, adevărate comori ale ortodoxiei românești, oficiază Sfânta Liturghie în fiecare zi. Rugăciunea tuturor românilor ajunge la Dumnezeu, iar El, în marea Sa iubire pentru noi, ne va ocroti, așa cum a făcut-o de fiecare dată de-a lungul istoriei neamului românesc.

Important este să nu ne lăsăm copleșiți de panică. Scriitorul francez Honoré de Balzac a spus atât de frumos: „Moartea te ucide o dată, frica te ucide în fiecare zi.” Mai mult decât atât, Sfântul Paisie Aghioritul ne îndemna astfel: „Nu te supăra și nu te întrista de ce nu poți tu schimba.” Este adevărat că nu putem schimba această situație, o privim doar cu demnitate și ne rugăm la bunul Dumnezeu să trecem cu bine peste ea.

În cele ce urmează, am câteva sfaturi părintești pentru a depăși mai ușor această perioadă dificilă din viața noastră.

1. Nu vă temeți!

Îngerul le-a zis Femeilor Mironosițe, care au venit la Mormântul Domnului: „Nu vă temeți!” (Luca 2, 10).

La rândul Său, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, a rostit de nenumărate ori îndemnul: „Nu vă temeți!”: „[ucenicii] au văzut pe Iisus umblând pe apă și apropiindu-Se de corabie, ei s-au înfricoșat. Iar El le-a zis: «Îndrăzniți! Eu sunt; nu vă temeți!»” (Ioan 6, 19-20); „Sculați-vă și nu vă temeți!” (Matei 17, 7);  „Atunci Iisus le-a zis [femeilor]: «Nu vă temeți. Duceți-vă și vestiți fraților Mei, ca să meargă în Galileea, și acolo mă vor vedea.»” (Matei 28, 10).

„Îndrăzniți! Eu am biruit lumea.” (Ioan 16, 33), a mai spus Iisus. Frica vine din slaba credință: „ «De ce vă este frică, puțin credincioșilor?» S-a sculat atunci, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină.” (Matei 8, 26); „[Petru] văzând vântul puternic, s-a înfricoșat și, începând să se scufunde, a strigat, zicând: «Doamne, scapă-mă!»” (Matei 14, 30).

Așadar, bunul creștin, cunoscând lucrarea protectoare/harică a lui Dumnezeu în viața sa, nu ar trebui să se teamă și nici să le transmită propriilor copii această emoție negativă: „Unde este sfințenie, acolo este și curaj.” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Cât privește perioada pe care o traversăm, este important să conștientizăm că starea de spirit a fiecăruia dintre noi este foarte importantă. Oamenii de știință au descoperit că, într-o boală, 50% este starea organică, iar 50%, starea psihică. Există oameni care, atunci când au aflat că au cancer, au fost dărâmați de vestea primită și, nereușind să privească cu optimism și cu speranță, au abandonat lupta cu boala necruțătoare.

Așadar, este important să ne păstrăm forța interioară, curajul primit în inimile noastre de la Duhul Sfânt ne va ajuta să trecem peste toate încercările vieții.

2. Fiți responsabili!

Mântuirea noastră înseamnă responsabilitate. Este momentul să ne informăm corect, apelând doar la surse oficiale. Răspândirea zvonurilor, a știrilor false nu face altceva decât să semene teamă în rândul semenilor.

Să-i mulțumim lui Dumnezeu că autoritățile din România își fac datoria morală față de acest popor, se implică activ în gestionarea situației create de pandemie, informează populația în mod constant. E mare lucru! De-a lungul secolelor, omenirea s-a confruntat cu nenumărate situații de acest fel: războaie, molime, dezastre naturale și, de fiecare dată, salvarea a venit de la bunul Dumnezeu.

În continuare, vreau să mă adresez fraților noștri dragi din diasporă, care aleg să se întoarcă în țară.

Dragii mei,

Vă rog să dați dovadă de responsabilitate și de dragoste pentru familiile voastre, alegând să respectați măsurile impuse de autorități. Și, chiar dacă nu aveți simptome specifice acestui coronavirus, este bine să rămâneți în carantină sau în izolare, pentru a-i proteja pe cei dragi vouă.

Știu că v-a fost dor de casă, de ulița copilăriei și de brațele iubitoare ale mamelor voastre, însă, prin lipsă de responsabiilitate, nu faceți altceva decât să răspândiți boala și moartea printre copii și bătrâni. Fiți, deci, responsabili! Iar după cele paisprezece zile de carantină/izolare, vă vom primi printre noi cu brațele deschise și cu multă dragoste.

3. Gândiți-vă la aproapele vostru!

Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a îndemnat astfel: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Marcu 12, 31). Altfel spus, să ne gândim la aproapele ca la noi înșine.

Raportându-ne la situația prin care trecem cu toții astăzi, pentru a-i proteja pe cei din jur, dar și pe noi, este esențial să stăm acasă. Nu este păcat dacă nu mergem la slujbă în această perioadă. Dumnezeu cunoaște cel mai bine sufletul omului și înțelege starea în care se află el astăzi.

Sfintele slujbe pot fi urmărite și de acasă, atât la televizor, pe Trinitas TV, cât și la radio sau în mediul on-line, pe Doxologia. Important este să fim „răbdători în suferinți” (Mihail Sadoveanu) și să ne rugăm neîncetat. Transformați-vă casa în biserică! Tămâiați, aprindeți candela și ascultați cântece bisericești! Harul Domnului va fi cu voi și vă va aduce multă pace.

M-a sunat o doamnă din Suedia și mi-a spus, plină de bucurie: „Părinte, astăzi mergem la Catedrala Patriarhală din București!” „Cum așa?”, am întrebat-o eu nedumerit. „Eu și familia mea ne-am îmbrăcat ca de sărbătoare și ne-am așezat în fața televizorului ca să urmărim Sfânta Liturghie transmisă în direct pe Trinitas TV.”

Dacă, totuși, vă doriți să veniți în casa Domnului, la intrarea în fiecare sfânt lăcaș există dezinfectant. Veți aprinde o lumânare și vă veți putea ruga afară, în curte, păstrând distanța unul față de celălalt. Nu uitați că Dumnezeu ascultă rugile oamenilor indiferent de locul în care aceștia se află. El este prezent peste tot, în inimile noastre și în tot ce ne înconjoară.

4. Casele voastre să fie oaze de pace!

În tot acest timp pe care îl petreceți în familie, încercați să vă transformați casa într-o oază de pace! Păstrați-vă pacea, alegeți să parcurgeți câteva capitole din Biblie, să vă rugați mai mult, să faceți Paraclisul Maicii Domnului sau să citiți din Psaltire, toate acestea vă vor ajuta să parcurgeți mai ușor urcușul spre Înviere.

Mai mult decât atât, petreceți timp de calitate cu partenerii/partenerele de viață și cu copiii voștri, evitând discuțiile, certurile și tensiunile de orice fel! Un mare avantaj al acestei perioade de autoizolare îl reprezintă odihna după zile istovitoare petrecute la locul de muncă.

Gândiți-vă la viața voastră, la ce ați făcut bine sau mai puțin bine. Societatea de consum ne-a împins spre alte valori și ne-a furat timpul, așa încât ar trebui să ne bucurăm de acest răgaz petrecut acasă, cu cei dragi.

5. Nu judecați!

Însuși Mântuitorul Iisus Hristos ne-a îndemnat să nu-i judecăm pe cei de lângă noi: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați.” (Matei 7, 1).

Astăzi, mai mult ca oricând, suntem tentați să-i judecăm pe cei care au fost loviți de cumplitul virus, făcându-i să se simtă mizerabili. Or, trebuie să conștientizăm că nu din vina lui s-a îmbolnăvit. Vinovat este doar cel care știe că e purtător al unui astfel de microb și, din inconștiență ori din lipsa iubirii pentru semeni, ascunde acest lucru.

Judecata aproapelui ne întunecă inima și mintea, transformându-ne în oameni reci, ursuzi, doborâți de panică, suspicioși. Este bine să nu căutăm vinovați, să ne păstrăm luciditatea, să fim luminoși și încrezători în bunul Dumnezeu. Înlocuiți judecata cu multă iubire și, astfel, viața voastră se va schimba radical în bine.

6. Fiți umani!

Alegeți să urmați valorile creștine! Solidaritatea, compasiunea, filantropia, iubirea sunt este esențiale în vreme de pandemie și nu numai.

Dacă se întâmplă să aveți prin aproapiere (în bloc, pe stradă) un om izolat din cauza acestei boli, faceți un gest de milă creștină, lăsându-i la ușă/poartă cele trebuinicoase (hrană, medicamente). Este timpul să le oferim din puținul nostru celor aflați în suferință: „Fericiți cei milostivi, că aceia vor fi miluiți.” (Matei 5, 7).

În plus, vă îndemn să însoțiți gesturile voastre concrete de multă rugăciune pentru cel suferind, iubiți-l și aveți răbdare cu el! Boala nu ne alege în funcție de statut social, de studii sau de vârstă; suntem toți egali în fața ei.

7. Rugați-vă neîncetat!

Să stăm uniți în rugăciune și să zicem neîncetat: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi și lumea Ta!”. În felul acesta, Îi cerem lui Dumnezeu să aibă grijă de noi, să ne ocrotească și să ne întărească sufletele și trupurile bolnave.

Rugăciunea comună deschide cerurile! Rugați-vă neîncetat pentru cei suferinzi și pentru medici, acei îngeri binefăcători, care stau la căpătâiul bolnavilor, riscându-și viața!      

Să avem credința că Dumnezeu nu ne va părăsi niciodată. El este bunătate, iubire și iertare. „Cu noi este Dumnezeu!”.

„Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele? (...) Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!” (Iov 2, 10; 1, 21).