Pe scara către desăvârșire începi să urci atunci când te lepezi de toate cele ale lumii sau de viața deșartă. Și încet-încet, prin luptă, te dezlipești de câte o patimă și dobândești câte o virtute. Următoarele ținte sunt ascultarea, pocăința, aducerea aminte de moarte, plânsul, blândețea, neținerea de minte a răului. Dar pe măsură ce treptele urcate se înmulțesc, pare tot mai greu și puțini mai rămân statornici.

Nu are sens să trăim o viață fără luptă duhovnicească

Ultimele trepte sunt simplitatea, smerenia, discernământul, rugăciunea și dragostea. La capătul scării e Hristos, Care ia de mână pe biruitori, spunându-le: „Veniți binecuvântații Tatălui Meu!”. Unii nevoitori cad chiar cu puține trepte înainte de ajunge sus, trași de diavoli înfricoșători. Cu ultimele lor puteri, se agață de scară, nădăjduind să-și scape sufletul.

Drumul nevoințelor bătătorit de iubitorii lui Hristos nu e ușor. Însă nu are sens să trăim o viaţă fără luptă duhovnicească, fără să ne pregătim de veşnicie. Cum să începem? Prin trăirea atentă a prezentului care pregăteşte viitorul şi recuperează trecutul. Aceasta-i taina pregătirii urcușului spre Dumnezeu.