Păcatul ca un cârlig camuflat de plăcerea respectivă, apare meşteşugit ca ceva dulce şi încântător limbii pentru a ataca sufletul. Oricum, cel ce a fost sedus de plăcerea de moment şi de dulceaţa ei, va descoperi că e mai amară decât otrava şi mai distrugătoare decât o boală molipsitoare în sufletul său.

Indiferent ce s-a întâmplat cu părinţii tăi, spovedania iartă şi şterge totul, dragul meu frate întru Hristos. Aminteşte-ţi cât de mult a păcătuit fiul rătăcitor şi cât de mult l-a întristat pe tatăl său cu viaţa sa destrăbălată. Dar atunci când s-a căit, de îndată braţele tatălui său s-au deschis, iar trecutul s-a şters de parcă nici n-ar fi existat. Aşadar, vindecarea pentru părinţii tăi a şi apărut, deoarece schimbarea vieţii tale într-una duhovnicească a îndreptat totul.

Acum, că ei se află pe calea vieţii celei adevărate, ei sunt înştiinţaţi de Domnul de schimbarea vieţii tale şi de căinţa ta, precum şi de pomenile şi parastasele ce le-ai făcut pentru ei. Dacă, atunci când păcătuim împotriva adevăratului nostru Părinte, Dumnezeu, El iartă indiferent de ceea ce am făcut, cu cât mai mult se vor bucura părinţii noştri, acolo, în adevărata viaţă, unde lucrurile se văd limpede. Ei cunosc slăbiciunea omenească şi cât de uşor alunecă tinerii şi sunt conştienţi de marele făuritor al răului, diavolul, care a fost cauza tuturor necazurilor. La rândul lor, ei îţi vor fi recunoscători, căci prin tine ei primesc ajutor de la Dumnezeu.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 66-67)