A schimbat Biserica data de pomenire a „moșilor de toamnă” din acest an?

Creştinii ortodocşi care au consultat în această perioadă calendarul pe 2020, au observat faptul că, în acest an, „moșii de toamnă”, așa cum îi numește Biserica pe cei trecuți la viața de dincolo, nu mai sunt pomeniți în cea dintâi sămbătă a lunii noiembrie, conform tradiției, ci în ultima sâmbătă a lunii octombrie, adică pe data de 31. Care este motivul din spatele acestei schimbări?

Înainte de a da un răspuns, trebuie să cunoaștem faptul că, Biserica Ortodoxă a consacrat pentru pomenirea generală a morţilor o zi liturgică pe săptămână, şi anume sâmbăta. În această zi, la unele slujbe (cum este miezonoptica), dar și în unele cărți de cult există cântări și rugăciuni special alcătuite și rânduite pentru pomenirea morților.

S-a ales această zi deoarece fiecare sâmbătă este, de fapt, o imitare a Sâmbetei Mari, a şederii lui Hristos în mormânt și că, din punct de vedere teologic, aceasta este ziua în care Mântuitorul a coborât cu sufletul la iad pentru a-i înălța pe cei adormiți. Dar, în mod deosebit, două dintre aceste zile de sâmbătă din anul bisericesc sunt dedicate, în toate Bisericile Ortodoxe, pomenirii generale a morţilor, prin rugăciunile și cântările înscrise în cărțile de rânduială respective (Triod și Penticostar):

    a) sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului sec de carne (a înfricoşătoarei Judecăţi) şi

    b) sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (sâmbăta Rusaliilor).

Alături de aceste două sâmbete „ale moşilor”, care fac parte din tradiţia de cult a tuturor Bisericilor Ortodoxe, în unele zone din țara noastră (ca şi în cadrul altor Biserici Ortodoxe) mai există și o sâmbătă „a moşilor de toamnă”, zi în care sunt pomeniți toți cei adormiți dar care, nefiind înscrisă în cărţile de slujbă, nu e aceeaşi în toate regiunile unde se practică acest obicei. Părintele Ene Braniște consemnează în volumul său intitulat „Liturgica Generală” faptul că, în unele zone, pomenirea „moșilor de toamnă” se face într-una dintre sâmbetele dintre sărbătoarea Sfântului Dumitru şi cea a Sfinţilor Arhangheli (26 octombrie - 8 noiembrie), iar în altele s-a fixat sâmbăta de după sărbătoarea Sfinților Arhangheli ori ultima sâmbătă dinainte de Lăsatul secului pentru Postul Crăciunului (15 noiembrie). În Bucovina, spre exemplu, s-a hotărât, după tradiție, sâmbăta dinainte de Sfântul Dumitru sau cele două sâmbete consecutive de după Sfântul Dumitru”.

Tot părintele Braniște mai arată că, această pomenire de toamnă a celor adormiți pare să fie de origine destul de veche, căci în secolul al IX-lea, la Mănăstirea Studion din Constantinopol, una dintre cele două pomeniri generale ale morților se făcea luna septembrie, iar în secolul al XVII-lea, liturgistul apusean lacob Goar spune că grecii făceau a treia pomenire generală a morţilor în prima sâmbătă din octombrie.

Având în vedere cele menționate mai sus, Părintele Viorel Sava, profesor de Teologie Liturgică la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, a explicat motivul acestei schimbări, care nu este nicidecum o „erezie”, așa cum s-a vehiculat în diverse medii, ci o uniformizare a datei de pomenire în tot cuprinsul Patriarhiei Române:

„Decizia pomenirii moșilor de toamnă în ultima sâmbătă a lunii octombrie este menționată în paginile Anuarului Liturgic și Tipiconal pe anul 2020, apărut la Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, deci este luată în cadrul Sfântului Sinod al Bisericii noastre. Evident, nu poate fi vorba despre o erezie, deoarece nu este o abatere de la Învățătura de credință. Biserica nu a combătut, prin aceasta, învățătura despre pomenirea morților, ci a hotărât o dată generală, uniformă, de pomenire a celor adormiți, având în vedere că în cărțile de slujbă nu era stabilită o dată exactă. În anii din urmă, în anumite zone ale țării noastre, pomenirea se făcea în această ultimă sâmbătă a lunii octombrie, iar faptul că Sfântul Sinod a hotărât stabilirea unei zile pentru aceasta, care să fie și înscrisă în calendar, este un motiv de laudă, nu de blamare. Știm, apoi, că Ortodoxia se distinge prin unitate și uniformitate liturgică, iar dacă spunem că acestea sunt notele specifice ale credinței noastre, trebuie să căutăm ca măcar în sânul unei Biserici locale să existe uniformitate, reflectată în tot cuprinsul ei prin transmiterea Anuarului Liturgic și Tipiconal, astfel încât toate slujbele să se desfășoare după aceeași rânduială”.

Așadar, să avem în vedere faptul că Biserica noastră, prin decizia de uniformizare, nu a anulat pomenirea „moșilor de toamnă” și nici nu a adus vreo schimbare de ordin liturgic acestui moment.

Datori suntem să îi pomenim pe toţi cei din veac adormiţi, în cadrul slujbei de parastas care se săvârşeşte în toate bisericile, la finalul Sfintei Liturghii și să ne aducem aminte de „creştinii care au adormit în credinţă: părinţi, strămoşi, bunici şi străbuni, fraţi şi prieteni, bogaţi şi săraci, împăraţi şi domni, pe cei de laolaltă şi sihaştri”, pentru toți aceştia rugându-L pe Dumnezeu astfel: „Odihneşte-i, Doamne (...), unde sunt mulţimile tuturor drepţilor şi unde este sălaşul sfinţilor Tăi” (Penticostar, slujba din sâmbăta pomenirii moşilor de vară).

De la același autor

Ultimele din categorie