Părinte Vasile, dacă doriţi, să discutăm despre şcoală. Copiii merg la şcoală, iar educaţia lor, chiar din primele clase, ajunge un coşmar atât pentru ei, cât şi pentru părinţi. Materiile pe care trebuie să le parcurgă sunt foarte multe, şi noi adăugăm la ele mereu. Încă din grădiniţă au început copiii să înveţe limbi străine, dansuri, gimnastică şi altele. Şi părinţii, şi copiii sunt încărcaţi şi epuizaţi. Să începem spunând dacă toate acestea sunt sau nu folositoare copiilor.

Este o realitate a vieţii copilului de azi faptul că şcoala îi ocupă mai mult de jumătate din timpul pe care îl petrece treaz. Dacă excludem somnul, mai mult de jumătate din viaţa lui de zi cu zi o petrece la şcoală sau în activităţi legate de şcoală. Tot o realitate este şi faptul că în şcoală se pun bazele progresului întregii vieţi a copilului, ale profesiei, ale cunoaşterii lumii în general, şi nu este greşit să spunem că şcoala, după familie, reprezintă unul dintre elementele definitorii de dezvoltare şi formare a copilului.

De asemenea, după introducerea pe care aţi făcut-o, foarte adevărat este şi faptul că de multe ori şcoala şi educaţia încep ca un vis frumos şi se termină ca un coşmar. Locul iniţial al şcolii în viaţa copilului este acela de a se constitui într-un vis, în ceva foarte plăcut.

Şcoala reprezintă o desfăşurare a posibilităţilor copilului, care în clasă, cu ajutorul profesorului, îşi descoperă puterile proprii, posibilităţile sale, descoperă lumea cunoaşterii şi concomitent se pregăteşte pentru socializare, prin convieţuirea cu ceilalţi copii. Asta era hărăzit să fie educaţia, şcoala – un vis. Dar pentru foarte mulţi copii funcţionează ca un coşmar.

Sunt mulţi copii care suferă de cu seara, adormind cu groaza că a doua zi trebuie să meargă la şcoală. Sunt copii care suferă din clipa în care părinţii se trezesc, apoi suferă la ore, la şcoală, în vremea temelor de acasă. Şi dacă acest fapt îl legăm de concluziile unor recente sondaje care indică un procent enorm, în jur de 50%, al adulţilor care nu citesc nici o carte, ci numai ziare sau reviste, înţelegem care sunt premisele acestui coşmar în viața adulţilor.

Lecturi suplimentare citesc de regulă copiii care merg bine cu şcoala. Un elev care nu merge bine, care rămâne corijent pe toamnă sau chiar repetent, nu va citi nimic, iar pentru cei mai mari, pentru cei care nu sunt la liceu, ci doar la o şcoală tehnică sau profesională, cititul este o cauză pierdută. Ceea ce înseamnă că lectura şcolară a devenit detestată şi ponoasele le trage cuvântul tipărit în general.

Prin urmare, avem unele lucruri de spus, avem de subliniat nevoia ca învăţătura să râmână o realitate îmbucurătoare, şi să îi ajutăm pe părinţi să se străduiască să îl facă pe copil să simtă față de învăţat ceea ce era hărăzit să simtă.

(Pr. Vasile Thermos, Sfaturi pentru o creştere sănătoasă a copiilor, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, p. 173-175)