Scurtă meditație la sărbătoarea închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe
„Răsărita-a primăvara”, această cântare deosebită în cinstea Sfatului Gheorghe, ne îndeamnă și pe noi să ne facem ordine în ogorul nostru, nu doar în cel pământesc ci, mai cu seamă, în cel sufletesc, spiritual.
Biserica îl prăznuiește în chip minunat, în fiecare an, la data de 23 aprilie, pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, ca un adevărat și brav ostaș al lui Hristos ce a crezut în Înviere și, ca urmare a Edictului de persecuție din anul 303 al Împăratului Dioclețian împotriva creștinilor, a fost condamnat la moarte pentru că nu a renunțat la credința creștină și a mărturisit public pe Hristos, fiind considerat unul dintre cei mai importanți sfinți ai Bisericii.
Născut în ținutul Capadociei din părinți creștini, în locul care a dat de-a lungul timpului mulți sfinți și adevărați nevoitori, postitori și rugători, Sfântul Gheorghe a făcut parte din armata romană, făcându-se remarcat în mod deosebit prin felul în care folosea armele, ajungând foarte sus în ierarhia militară.
Desigur, decretul păgânului împărat Dioclețian nu l-a cruțat nici pe el și nici pe soția Împăratului, Alexandra, care a fost convinsă de Sfântul Gheorghe să primească credința creștină astfel încât, la data de 23 aprilie, cei doi sunt condamnați la moarte prin decapitare în anul 303, în jurul vârstei de 30 de ani.
Observăm faptul că atunci când ai o educație aleasă, când părinții fac multe sacrificii pentru tine, ești crescut în credința cea adevărată pe care o și practici, ai cei șapte ani de acasă, postești, te rogi și faci fapte bune, nimeni și nimic nu te poate îndupleca să te lepezi de Hristos și de valorile morale, chiar dacă ar fi să o faci cu prețul vieții. Dacă ar fi să comparăm situația de atunci cu cea a zilelor noastre și cu timpurile pe care le trăim, sunt foarte puțini cei care, poate, ar muri pentru Hristos, pentru credința cea adevărată.
„Răsărita-a primăvara”, această cântare deosebită în cinstea Sfatului Gheorghe, ne îndeamnă și pe noi să ne facem ordine în ogorul nostru, nu doar în cel pământesc ci, mai cu seamă, în cel sufletesc, spiritual. Așa cum la începutul anului, în primavară, facem curățenia cea obișnuită, la fel și noi, în primăvara aceasta trebuie să ne ocupăm de terenul sufletului, înlăturând spinii păcatelor, continuând această lucrare duhovnicească pe care am început-o încă din primele zile ale Postului Mare, după care ne-am bucurat de Înviere.
Sfântul Gheorghe, în închisoare fiind, pe cei întemnițați îi pregătea duhovnicește și le vorbea despre Hristos, astfel încât toți au mărturisit pe Fiul lui Dumnezeu. Iată cât de frumoasă este puterea exemplului și a convingerii!
„Pomenirea dreptului este cu laude” – așa cum spune troparul Sfântului. Și acești sfinți, îndeosebi cei cu cruce roșie în calendar, trebuie ținuți la mare cinste ca unii care au predicat și au mărturisit pe Dumnezeu. Sfântul Gheorghe a închinat Bisericii atâția fii și fiice ce îi poartă numele, fiind și ocrotitor spiritual al unor instituții, orașe, ținuturi sau țări.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ne cheamă pe toți în această primăvară la viața și la slujbele bisericii, ne îndeamnă să trăim frumos și moral în Hristos, fiind un bun prilej pentru a medita asupra zilei de astăzi, rugând pe acest mare sfânt al Bisericii, și făcător de minuni, să ne ocrotească și să ne izbăvească de toată lucrarea celui potrivnic și viclean.
De ce este detașarea o virtute a vieții duhovnicești
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro