Setea după Dumnezeu ne îndeamnă ea însăși spre dragostea de aproapele și invers. Așa de mare putere are această dragoste de aproapele, încât, cel ce a ajuns la iubirea naturală de oameni, înlăturând iubirea păcătoasă de sine, primește darurile vindecărilor.

Și acesta este cu adevărat „următor” al lui Hristos! Unul ca acesta iubește cu dragostea lui Hristos pe toți frații cei neputincioși și se face colaborator al lui Hristos spre mântuirea sa. Și asta pentru că Dumnezeu este izvorul iubirii care poate ajunge până la desăvârșire.

(Părintele Iustin Pârvu, Daruri duhovnicești, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2011, p. 108-109)