Ştiu că Sfânta e printre noi; ne gândim la ea ca la un sprijin, ca la o speranţă. La racla ei, ne încărcăm cu energie pozitivă, ieşim din dileme, ni se luminează mintea. Am avut o copilărie presărată cu lipsuri, neînţelegeri ale părinţilor, dar cele mai mari aveau loc de Paşte, de Crăciun, tocmai când trebuia să domnească liniştea, bunăvoinţa, ceea ce m-a determinat să-mi caut pacea interioară departe de zbuciumul din familie.

Părinţii mei sunt de condiţie modestă, ne-au susţinut la facultate, sunt mândri de reuşita copiilor, Însă noi am suportat greu nepotrivirea lor de caracter. Astfel, sătulă de certuri, am plecat departe de locul natal, mi-am găsit liniştea în Iaşi alături de un soţ care mă iubeşte, dar mai ales lângă Sfânta mea care mă ajută în tot ceea ce fac. Am ajuns într-o familie cu frică de Dumnezeu, m-au tratat ca pe fiica lor. Cert este că m-am rugat, deseori, să-mi găsesc bărbatul potrivit şi să nu-mi pierd timpul cu indivizi neserioşi.

M-am căsătorit după ce am rămas însărcinată. Am născut la Târgu Mureş un băieţel cu care am întâmpinat dificultăţi de sănătate în primele luni de viaţă: pneumonie, operaţie pe cord, dar acum este bine, creşte şi este frumos.

Cu voia lui Dumnezeu, cu rugăciuni, agheasmă, ulei sfinţit de la Sfântul Nectarie, de la Sfânta Parascheva, am trecut peste grelele momente al operaţiei (care a fost transmisă şi la televizor). Am înţeles că totul e rânduit de la Dumnezeu, şi încercările grele şi bucuriile, că nici un doctor nu e mai presus de El, nici o tehnologie, că El este singura speranţă în mântuire, în lumina veşnică.

Cred cu tărie că Dumnezeu lucrează prin oameni. Îi mulţumesc că am întâlnit în viaţă doar oameni buni: părinţi, fraţi, colegi de fa­cultate, de serviciu şi prieteni.

Anca T, 27 de ani, laşi

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Mărturii ale închinătorilor, volumul II, Editura Doxologia, 2014, pp. 163-164)