Cel mai numeros popor creștin ortodox, organizat astăzi din punct de vedere administrativ în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse, își are începutul în eforturile unei femei creștine, care a rămas peste veacuri drept „luminătoarea poporului rus”. Olga, pomenită ca sfântă în calendarul ortodox în ziua de 11 iulie, a fost – așa cum menționează un important izvor istoric – descendentă a unei familii domnitoare, cu origini varego-ruse. Soție a cneazului Igor, fiul prințului din Novgorod, Olga era implicată în treburile administrative ale statului de la Nipru. Din acestă calitate, ea a cunoscut delegația Imperiului Bizantin, cu care a stabilit relații comerciale în jurul anului 903. Așa explică istoricii faptul că, după moartea soțului, Olga a permis venirea în orașele Rusiei Kievene a misionarilor bizantini, care au vestit poporului Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos.

Lumina Învierii și harului Sfântului Duh au pătruns și în inima împărătesei Olga. Documentele vremii arată că  Sfânta Olga a fost invitată la Constantinopol, acolo unde a cunoscut armonia dintre muzică, icoană și Liturghie, în marea catedrală a Sfintei Sofia. Nu se cunoaște cu exactitate cât a stat în capitala Imperiului, dar cronica kieveană arată că Olga a primit Taina Sfântului Botez în anul 957 și, implicit, numele Sfintei Împărătese Elena.

Întoarsă în patria natală, „a început să propovaduiască dreapta credință în rândul supușilor săi,  a ridicat locaşuri de slujire, printre care și Catedrala Sfânta Sofia din Kiev, unde se află până astăzi o particică din lemnul Sfintei Cruci, daruită de patriarhul Teofilact sfintei împăratese”.