Cunoscut ca fiind singurul călugăr român care s-a nevoit în Mănăstirea Valaam, Sfântul Antipa de la Calapodești a fost un model pentru părinții din România, Muntele Athos și Rusia. Născut în satul Calapodești din Bacău în secolul al IX-lea, Fericitul Antipa a părăsit viața în lume la vârsta de 20 ani. Fiind la început nevoitor în Mănăstirea Căldărușani, a plecat apoi la Schitul Prodromu, în Muntele Athos, unde a petrecut în post aspru și rugăciune neîncetată vreme de 15 ani. Alți patru ani s-a aflat în Mănăstirea Esfigmenu, primind înaltul chip al schimniciei.

Pentru că ajunsese atât de vestit, încât nu mai avea liniște și simțea dorul de singurătate, s-a întors la mănăstirile din preajma Iașiului, după care a ajuns la Mănăstirea Valaam. Aceasta era cunoscută în toată lumea pentru monahii neîntrecuți în practicarea rugăciunii lui Iisus, așa că aici s-a așezat Cuviosul pentru ultimii 17 ani din viața sa. Aici a fost hirotonit preot și tot aici a primit darul facerii de minuni. Sfântul Antipa era înainte-văzător, cunoștea gândurile ascunse ale oamenilor, și era un povățuitor aparte, având ucenici atât în obște, cât și în afara ei. Avea și darul lacrimilor, inima lui arzând necontenit pentru Dumnezeu.