Sfântul Apostol Filip s-a născut în Betsaida, un oraș din regiunea Galileei, renumit pentru pescuit și pentru populația sa mixtă de evrei și neevrei, fiind unul dintre cei doisprezece Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos, așa cum ne este relatat în Evanghelia lui Ioan (1, 43). Încă din copilărie, a primit o educație aleasă din partea părinților săi, fiind influențat de tradițiile iudaice și format în cunoașterea Scripturilor și a tradițiilor religioase. Filip, alături de alți apostoli precum Petru și Andrei, au avut o chemare directă din partea Mântuitorului Hristos, subliniind rolul său de pionier în răspândirea mesajului mesianic.

Sfânta Scriptură ne spune că, Sfântul Apostol Filip a fost un evreu devotat și un om bine educat pentru vremea sa. Caracterul său curajos și dorința de a cunoaște adevărul se reflectă în diferitele episoade biblice. Un exemplu semnificativ este dialogul său cu Natanael, căruia îi spune: „Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege și prorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Și i‑a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i‑a zis: Vino și vezi” (Ioan 1, 45‑46). Această întâlnire arată nu doar credința lui Filip, ci și rolul său ca mesager al veștii celei bune.

În Evanghelia Sfântului Apostol și Evanghelist  Ioan sunt consemnate multe momente din viața Mântuitorului la care a luat parte și Apostolul Filip. La Cina cea de Taină, Filip a îndrăznit să-L întrebe pe Mântuitorul Hristos despre taina cea mare a dumnezeirii, când L-a rugat să le arate pe Tatăl, zicând: ,,Doamne, arată nouă pe Tatăl şi destul ne este nouă” (Ioan 14, 8). Această întrebare a adus mult folos Bisericii, deoarece așa am cunoscut că Fiul este deofiinţă cu Tatăl şi s-au închis gurile ereticilor, care leapădau deofiinţa. Răspunsul Mântuitorului este unul cât se poate de important atât pentru apostol, cât și pentru întreaga creștinătate: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut pe Mine, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl şi cum zici tu: arată-ne nouă pe Tatăl? Oare nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine?” (Ioan 14, 9‑12). De asemenea, în Evanghelia după Ioan, vedem și dialogul său cu Iisus la înmulțirea pâinilor, unde Filip întreabă despre cum vor putea hrăni mulțimea adunată. Acest episod subliniază umanitatea și realismul său, dar și credința crescândă, pe măsura minunilor la care a fost de față (Ioan 6, 7). 

După Învierea și Înălțarea Mântuitorului Hristos la cer, apostolii au primit Duhul Sfânt la Cincizecime, moment după care s-au răspândit pentru a propovădui Evanghelia în diferite colțuri ale lumii. Tradițiile bisericești afirmă că Filip a fost unul dintre cei mai activi apostoli în această privință. El a călătorit prin Asia Mică, Grecia și regiuni ale Orientului Mijlociu, cum ar fi Siria și Mesopotamia. 

Unul dintre punctele culminante ale activității sale a fost în cetatea Hierapolis, un oraș renumit pentru apele sale termale și pentru cultul zeului Apollo. Sfântul Apostol Filip a convertit mulți oameni la creștinism și a înfruntat o opoziție intensă din partea locuitorilor care nu voiau să renunțe la credințele lor, lucru care a atras furia preoților păgâni și a populației conservatoare. Se spune că, în urma convertirii miraculoase a soției unui proconsul, Filip este arestat și martirizat. Martirajul Sfântului Filip are o semnificație profundă în istoria creștină. Conform tradițiilor, el a fost crucificat cu capul în jos, asemenea Sfântului Apostol Petru. Cu toate acestea, Filip a rămas credincios până la sfârșit, predicând iubirea lui Hristos chiar și în ultimele clipe ale vieții sale. Moartea Sfântului Apostol Filip a marcat o etapă esențială în evoluția bisericii timpurii, fiind considerat un exemplu de sacrificiu suprem și de devotament neclintit. Părți din moaștele Sfântului Apostol au fost duse de la Hierapolis la Constantinopol, iar mai târziu, în secolul al VI‑lea, la Roma.

Sfântul Apostol Filip este văzut ca un simbol al misionarismului și al răspândirii credinței în regiuni care aveau legături culturale și comerciale cu Dacia antică. Încă din primele secole ale creștinismului, aceste regiuni au devenit parte a misiunilor apostolice, fie direct prin activitatea apostolilor, fie prin cea a ucenicilor lor. Balcanii, locul de intersecție dintre lumea greco-romană și triburile tracice, au fost influențați puternic de predica apostolică. Istoricii sugerează că drumurile comerciale și interacțiunile dintre diverse comunități au permis ideilor creștine să pătrundă mai ușor spre nord, traversând Dunărea și ajungând la triburile dacice. 

Filip a răspândit cuvântul Evangheliei la „toate neamurile” (Matei 28, 19). Alături de Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, au adus cuvântul Evangheliei Mântuitorului Hristos și pe pământ românesc, așa cum regăsim în izvorul istoric „Fragmentul de calendar got”. Din acest document putem deduce cinstirea pe care goții, primul popor migrator venit pe meleaguri românești după retragerea aureliană, au acordat‑o Sfinților Apostoli Andrei și Filip, iar această evlavie se explică prin faptul că au preluat învățătura creștină primită de la populația locală. Tradițiile creștine timpurii și martirologiile menționează că activitatea misionară a apostolilor și a ucenicilor lor a avut un impact puternic asupra comunităților de la nordul Dunării. Aceste influențe au pregătit terenul pentru răspândirea ulterioară a creștinismului în rândul strămoșilor românilor. Alte referiri istorice care îl prezintă pe Sfântul Apostol Filip ca predicator în Sciția, găsim și în două dintre cele cinci „Martirologii istorice”, a lui Usuard (sec. IX) și Adon de Vienne (sec. IX), unde ne este prezentată activitatea pe care Apostolul Filip o are în Sciția.

De asemenea, întâlnim la diverși scriitori creștini și istorici bisericești din primele secole informații și interpretări cu privire la viața și misiunea Sfântului Apostol Filip. Clement din Alexandria, teolog și scriitor creștin al secolului al II-lea, a scris despre Filip în contextul moralității și al exemplului oferit de apostoli. În scrierile sale, el subliniază modul în care Sfântul Apostol Filip și ceilalți apostoli au îmbrățișat un mod de viață de renunțare și slujire, punând accent pe sacrificiul personal și pe dedicarea pentru misiunea de propovăduire. 

Sfântul Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai importanți părinți ai bisericii, l-a menționat pe Filip în predicile sale, oferind o interpretare teologică a apostolatului său. Într-o omilie, Sfântul Ioan Gură de Aur îl prezintă pe Sfântul Apostol Filip ca pe un exemplu de apostol care, deși provenea dintr-un mediu modest, a atins o măreție spirituală prin devotamentul său față de Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur amintește și despre înțelepciunea și zelul misionar al lui Filip, subliniind că acesta a contribuit la extinderea Bisericii chiar și în fața opoziției și a pericolelor. 

Un alt scriitor important, care a relatat despre Sfântul Apostol Filip este și Sfântul Irineu de Lyon, care a scris despre apostoli în lucrarea sa ,,Contra ereziilor”. Scriitorul vorbește despre importanța apostolilor ca martori ai învățăturilor lui Hristos și ca predicatori ai Evangheliei în toată lumea cunoscută la acea vreme. Filip este amintit printre acești apostoli care au întemeiat și consolidat primele comunități creștine. 

William Cave, un istoric englez din secolul al XVII-lea, a scris ,,Lives of the Apostles”, o lucrare în care sunt detaliate viețile și activitățile celor doisprezece apostoli. Despre Filip, Cave subliniază rolul său activ în propovăduirea creștinismului și îl descrie ca un om plin de credință și curaj, capabil să înfrunte opoziția păgână din orașe precum Hierapolis. Cave a utilizat surse patristice și martirologii pentru a prezenta o imagine completă a apostolilor. 

Printre scriitori se numără și Richard Bauckham, un cercetător contemporan în teologia Noului Testament și în istoria creștinismului primar, care a scris despre apostoli și martorii oculari ai Mântuitorului Hristos, și aduce în discuție contribuția fiecărui apostol, inclusiv a Sfântului Apostol Filip. Bauckham explorează autenticitatea relatărilor din Evanghelii și modul în care apostolii, inclusiv Filip, au fost esențiali în transmiterea și păstrarea tradiției creștine.

În bisericile din țările ortodoxe, icoanele cu chipul Sfântului Apostol  Filip îl reprezintă ca pe un tânăr cu fața luminată, ținând un sul sau o cruce, simboluri ale misiunii sale de propovăduitor al Evangheliei și ale martirajului. Sfântul Apostol Filip rămâne un exemplu de apostol hotărât și devotat care și-a dăruit viața pentru răspândirea creștinismului. Influența sa asupra lumii balcanice și asupra începuturilor creștinismului european a contribuit la formarea unui context spiritual favorabil pentru răspândirea credinței creștine în zona carpato-danubiană.

Credincioșii îl privesc pe Sfântul Apostol Filip ca pe un model de curaj și de sacrificiu, un exemplu al omului care nu doar că a crezut, ci și-a dus misiunea până la capăt, răspândind lumina Evangheliei chiar și în cele mai grele condiții. El este o parte integrantă a istoriei apostolice care a influențat și pregătit terenul pentru evoluția creștinismului în întreaga regiune europeană și, implicit, în teritoriile ce aveau să devină mai târziu România creștină.

Filip-Hristofor Cane (Facultatea de Teologie Ortodoxă din București)