Prima funcție a Botezului îl arată ca pe un leac, primul dintre leacurile sacramentale, cel care le precede pe celelalte cronologic și ontologic. Sfântul Grigorie de Nazianz îi spune celui ce n-a primit încă Botezul: „De ce să cauți leacuri care nu-ți sunt cu nimic folositoare? Vindecă-te singur, înainte ca nevoia să te silească; ai milă de tine; fii tu însuți doctorul neputinței tale și agonisește-ți leacul care sigur te va tămădui”.

Primind Botezul, omul este vindecat de urmările patologice ale păcatului strămoșesc. Această funcție tămăduitoare a Botezului este vizibilă de-a lungul întregului ritual.

Sfântul Nicolae Cabasila spune că „mulți au fost cei care au căutat, de-a lungul vremurilor, un leac pentru bolile de care suferă omenirea, dar numai moartea lui Hristos a fost în stare să ne aducă viața si sănătatea cea adevarată”. De aceea, dacă vrem să ne naștem din nou sau dacă vrem să trăim această viață fericită și să ne îngrijim să ne refacem sănătatea, atunci n-avem decât să luăm acesl leac adus de Hristos: Sfântul Botez.

(Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, Editura Sophia, București, 2001, p. 256)