Starețul Iacov cel atât de aspru cu sine arăta multă înțelegere pentru greutățile celorlalți. Ajungea astfel să dezlege miercurea la untdelemn și altele asemenea, explicând trapezarului că: „Oamenii sunt obosiți. Au făcut atâta osteneală ca să vină să se închine cuviosului. Nu face nimic, pune-le untdelemn!”.

Totuși, dădea o importanță deosebită postului și cumpătării, precum și mersului la biserică. Recomandă oamenilor să meargă la biserică și să se roage. La prima vedere pare un lucru simplu ceea ce el recomanda drept canon sau condiție de tămăduire: să postești trei zile, să te rogi mult, să te înfrânezi și să deschizi trei biserici (să dai să ți se facă trei Liturghii). „Deschiderea Bisericii” o recomanda pentru că știa bine câtă putere sfințitoare și iertătoare are Taina Sfintei Împărtășanii.

(Stelian Papadopulos, Fericitul Iacov Țalikis, Starețul Mănăstirii Cuviosului David „Bătrânul”, Editura Evanghelismos, București, 2004, p. 158)