Trăind în secolul al II-lea, Sfântul Ioan avea în inimă dragostea Domnului și venea adesea în întâmpinarea săracilor. Primind la el un călugăr, i s-a adeverit printr-un om necunoscut că va fi mai mare ca acel monah, așa că, fără de voia lui chiar, a fost ales patriarh al Constantinopolului, după ce a murit Fericitul Eutihie. Postind desăvârșit și dormind foarte puțin, avea puterea de a liniști marea și de a-i tămădui pe cei bolnavi, oprind cu rugăciunea o epidemie de ciumă.

Biruia și duhurile rele și le dezlega pe femeile care nu puteau da naștere pruncilor. Ajuns la bătrânețe și trecând la cele veșnice, a fost condus pe ultimul drum de către Nil, eparhul. Și, cu toate că murise, Sfântul Ioan i-a spus câteva cuvinte eparhului, spre uimirea tuturor. Sfintele sale moaște au fost îngropate în altarul bisericii Sfinților Apostoli.