Artemida, o femeie spurcată păgână, la elini este și o zeiță cu acest nume, prin puterea lui Hristos, sfântul alungând-o din eparhia Lichiei, ea a pregătit untdelemn vrăjit, numit mediacon[1] și, fățărind chipul unei femei creștine, l-a dat pe mare unor corăbieri într-un ulcior zicându-le: „rogu-vă pe voi, o, bărbaților, duceți-mi mie untdelemnul acesta în sfânta biserică a Mitropoliei Lichiei pentru candelele din biserică și pomeniți-mă pe mine acolo până ce voi avea timp și eu să mă duc acolo pentru rugăciune și închinare”.

Amăgiți fiind bărbații de cuvintele înșelătoare ale ticăloasei au luat ulciorul ei drăcesc și ca pe ceva bun îl duceau la biserică, prin care nenorocita se sârguia să ardă și cetatea, și mitropolia. Iar sfântul ieșind întru întâmpinarea corăbierilor pe mare ca într-o bărcuță, zice către ei: „Ulciorul pe care vi l-a dat vouă rătăcita Artemis aruncați-l în mare, ca să aflați vicleșugul lui”. Iar ei făcând ce li s-a poruncit, s-a împânzit cam cincisprezece stadii în mare spurcatul acela untdelemn vrăjit, iar apele s-au aprins cu fum și multă duhoare. Iar bărbații ancorând în portul Andriaki au povestit minunea în tot ținutul și s-au mirat toți de străina minune.  

(Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Scrieri III.Panegirice I, Editura Doxologia, Iași, 2016)

[1] Al Medeei.