După ce, în seara precedentă, credincioșii botoșăneni au participat la procesiunea cu moaștele Sfântului Cuvios Cleopa de la Sihăstria, precedată de slujba Vecerniei unită cu Litia, oficiată la Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din municipiu, în dimineața acestei zile, aceeași biserică, situată în inima orașului, a devenit loc de rugăciune și comuniune pentru numeroși credincioși.

Începând cu ora 9.00, ierarhii au săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, împreună cu soborul slujitor, în prezența unei mulțimi de credincioși veniți să cinstească pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul lăcașului de cult și al orașului.

În cadrul slujbei, Preasfințitul Părinte Nectarie de Bogdania a rostit un cuvânt de învățătură, în care a evidențiat că viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe este o mărturie vie a faptului că adevărata putere nu stă în ranguri sau în bogății, ci în credința neclintită:

Viața lui, a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, este o mărturie vie că adevărata putere nu stă în ranguri sau în bogății, ci în credința neclintită. Așa cum ne spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, nimic nu este mai puternic decât omul care are credință adevărată. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a arătat prin viața sa că, rămânând statornic chiar și în fața suferinței și a morții, credința sa a rămas neclintită.

El nu a fost doar un ostaș pământesc, conducător al armatei romane, ci mai ales un ostaș al lui Hristos. Și a împlinit cuvântul Sfântului Vasile cel Mare, care ne spune că nu este de ajuns să cunoaștem binele, ci trebuie să avem și curajul de a-l împlini. În fața prigoanei, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe nu a tăcut, nu s-a temut, ci a mărturisit cu îndrăzneală adevărul că Unul este Dumnezeu cel adevărat, Iisus Hristos, Căruia ne închinăm în Sfânta Treime: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Răbdarea lui în chinuri ne aduce aminte de cuvântul Sfântului Efrem Sirul, care spune că cel ce rabdă pentru Dumnezeu este mai mare decât cel care face minuni. Prin această răbdare, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a dobândit cununa muceniciei și a devenit pildă pentru toți creștinii.

În timpul Sfintei Liturghii, IPS Teofan l-a hirotonit întru diacon pe Filaret Acrișor, un îndrăgit profesor de religie. El va fi numit preot pe seama Parohiei Ceir, Todireni.

La final, Părintele Mitropolit Teofan a adresat celor prezenți un cuvânt de binecuvântare, îndemnându-i să înțeleagă și să trăiască duhovnicește însemnătatea acestei întreite sărbători:

Suntem la o întreită sărbătoare: Învierea Domnului, care se prelungește în fiecare zi, în mod deosebit până la Pogorârea Sfântului Duh; în al doilea rând, sărbătoarea Sfântului Gheorghe; și, în al treilea rând, cinstirea pe care o aducem binecuvântatelor moaște ale Sfântului Părinte Cleopa Ilie de la Mănăstirea Sihăstria.

Aceste trei momente sfinte au în comun biruința. În primul rând, biruința asupra morții, adusă de Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul. Învierea Domnului ne arată că moartea, în esență, nu există, pentru că sufletul este nemuritor și, dacă Hristos a înviat, vom învia și noi.

În al doilea rând, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este numit Purtătorul de biruință, pentru că a biruit credința cea falsă, credința păgână, călăuzindu-se în viață după cuvântul Scripturii: „Și aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul adevărat Dumnezeu, și pe Iisus Hristos, pe Care Tu, Doamne, L-ai trimis”.

În al treilea rând, vorbim despre biruința asupra necredinței, despre care ne-a vorbit atât de mult Sfântul Părinte Cleopa, cel care, în vremuri nu tocmai ușoare pentru credință, și-a călăuzit viețuirea, atitudinea și cuvântul după psalmul Proorocului David: „Zis-a cel nebun în inima sa: «Nu este Dumnezeu»”.

Sfântul Gheorghe era originar din Capadocia și deținea rangul de comis în momentul în care i-a venit vremea pătimirii. Când împăratul a poruncit ca toți creștinii care refuză să se lepede de Hristos să fie uciși, Sfântul Gheorghe și-a mărturisit credința, mustrându-i și ridiculizându-i pe cei care se închinau idolilor. Deși trupul i-a fost străpuns cu o suliță și a fost învârtit pe o roată cu țepi, sfântul a rămas nevătămat.

Atunci a înviat și un om din morți, iar un demon a fost alungat dintr-un idol, astfel că mulți au crezut în Dumnezeu, printre aceștia numărându-se și Alexandra, soția împăratului Dioclețian. Din această pricină, Sfântul Gheorghe a fost ucis cu sabia, iar Sfânta Alexandra a trecut la cele veșnice în urma rugăciunilor ei, înainte de a fi supusă torturii de către păgâni.