Îmi amintesc că dormeam în chilia mea, când l-am văzut pe Sfântul Serafim de Sarov. A venit spre mine îmbrăcat în rasa albă, s-a aplecat deasupra mea şi a citit rar „O, Preamilostivă...”.

I-am simţit lacrimile, cum cădeau pe fruntea mea. Dimineaţă, am sărit din pat şi am scris această rugăciune:

O, Preamilostiva mea Doamnă şi Stăpână,

Preasfântă, Preacurată Fecioară,

Născătoare de Dumnezeu Marie,

Maica Dumnezeului nostru,

Singura şi neclintita mea nădejde!

Nu te scârbi de mine, nu mă izgoni,

Nu mă părăsi,

Ajută-mă, mijloceşte pentru mine,

Ascultă-mă pe mine,

Şi mă vezi pe mine!

O, Stăpână, ajută-mă!

Iartă-mă!

Iartă-mă

Tu, care eşti fără de prihană!

Peste trei ceasuri aveam să fiu arestat. Preamilostiva m-a călăuzit şi a vegheat asupra mea timp de optsprezece ani, în lagărele de concentrare.