Sfântul Simeon, numit și Stilitul, s-a născut în Asia Mică, în satul Sisa, pe vremea împăratului Leon cel Mare, în secolul al V-lea. Aprinzându-se inima lui de dragoste dumnezeiască, a pășit pe calea monahală și, pentru a scăpa de gâlcevile oamenilor, căci toată lumea aflase cum că s-a ferecat într-o peșteră și că era să moară de mai multe ori din pricina nevoințelor pe care și le asuma, căzând viermi din trupul lui, cu smerenie și-a construit un stâlp și s-a suit în el, pentru a se nevoi.

Devenind, astfel, primul stâlpnic, a petrecut vreme de 47 de ani în acest mod, învrednicindu-se de darul facerii de minuni. Nu numai că avea puterea de a birui diavolul, dar, pentru rugăciunile lui, a izvorât apă vie într-un loc în care oamenii însetau, iar apa aceea tămăduia boli.

Făcând multe minuni până la bătrânețe, și-a dat sufletul cetelor cerești, lucru văzut de ucenicul său, Daniil. Minunile au continuat și după moartea Sfântului Simeon, așa că antiohienii i-au zidit biserică și au pus sfintele moaște spre închinare.