Așadar, acest Sfânt Spiridon era țăran, cum se spune, după creștere, născut fiind în satul numit Askia în eparhia ciprioților. S-a făcut cetățean al pustiului iubind viața la liniște, izgonitor al demonilor și dascăl înțelepților. Dar mai întâi împlinind legea nunții a avut soție. După aceea a primit harul preoției și era păstor de oi și având harul proorocului potrivit dumnezeiescului David și noaptea păștea turma, iar ziua se afla păstorind pe oameni. Căci niciodată nu s-a depărtat de ambele osteneli, ci noaptea aducea lui Dumnezeu dumnezeiască psalmodie, iar ziua propovăduind învățăturile cinstirii de Dumnezeu încât ambelor le dădea de mâncare și animalelor celor necuvântătoare și oilor celor cuvântătoare ale bisericii. A dobândit o asemenea iubire de străini încât, ca să spunem după Sfânta Scriptură nu-i uita nici pe oamenii răi, nici pe cei buni. Căci tuturor le oferea iubire de străini după cuviință, oamenilor dându-le mâncărurile luminii cunoștinței de Dumnezeu, îi bucura duhovnicește, iar noaptea păstorind animalele, se bucura convingându-i prin propria pildă pe toți să se înțelepțească. Dar era mare în toate privințele, în loc de cuvinte avea fapte și voința lui statornică era lege nestrămutată tuturor dând prin el însuși viață și trimitea tuturor raza cunoștinței de Dumnezeu și săvârșind și învățând treimea virtuților credința, nădejdea și dragostea și imitându-l pe Sfântul Pavel, fiind desăvârșit, desăvârșite daruri primea de la Dumnezeu.