Sfinții prin trăirea lor duhovnicească, prin viața lor trăită în spiritul Evangheliei, au reușit să spiritualizeze sufletul, dar și trupul omenesc, pe care l-au curățit, cu ajutorul Mântuitorului Hristos, de toate impuritățile morale, dându-i curăția și nevinovăția de la început.

Urmările binefăcătoare ale acestui mod de viață se pot vedea nu numai în timpul vieții sfinților, ci și după moartea lor prin păstrarea nealterată a rămășițelor lor pământești, adică în sfintele lor moaște. Sfintele moaște sunt dovezi vizibile și de netăgăduit despre lucrarea harului divin, căci numai datorită harului dumnezeiesc se realizează această minune și nu factorilor naturali sau intervenției oamenilor. În nicio altă credință sau religie nu există așa ceva, căci numai în creștinism există harul divin și energia dumnezeiască necreată care ne îndumnezeiește.

Aici se vede adevărul și puterea harului divin; aici se vede credința celor ce iubesc pe Hristos; aici se vede că singur Mântuitorul Hristos este cel care are această putere de a spiritualiza trupurile. Tot cel ce crede în Hristos și trăiește în toată profunzimea ei credința creștină, acela are această posibilitate și acest mare privilegiu. Toți oamenii suntem chemați de Hristos spre a ne împărtăși de El, spre a deveni sfinți.

Sfinții sunt foarte mulți, însă neputrezirea trupurilor o au doar numai unii dintre ei. Aici sunt tainele lui Dumnezeu care ne depășesc pe noi.

Dumnezeu a creat trupul omului ca să fie nemuritor. Omul a păcătuit, a pierdut nemurirea trupului, a pierdut starea lui firească și a rămas în starea nefirească să-i putrezească trupul, să i se descompună în pământul din care a fost luat. Această stare nefirească în care se găsește omul socotită firească, dar el se înșală.

Sfinții care au dobândit acest mare dar de la Dumnezeu, de a nu le putrezi trupurile, au dobândit prin aceasta starea firească pe care omul a avut-o în starea originară. Prin trupurile lor neputrezite preînchipuiesc trupurile noastre după Învierea cea de apoi, când vom învia cu aceleeași trupuri cu care am trăit, însă spiritualizate.

(Protosinghelul Ioachim Pârvulescu, Cele trei mari mistere vizibile și incontestabile din Biserica Ortodoxă, Editura Amacona, 1997, pp. 48-49)