sfințenie

Sfântul Ierarh Emilian Mărturisitorul – drumul spre sfințenie

Episcop al Cizicului, Sfântul Emilian a răbdat tortura păgânilor și a murit în surghiun, luând cununa biruinței pentru că L-a mărturisit pe Hristos.

Sfânta Teodora de la Sihla – drumul spre sfințenie

Hotărând cu soțul ei să îmbrățișeze amândoi monahismul, Sfânta Teodora l-a iubit atât de mult pe Dumnezeu, încât în inima ei ardea rugăciunea și se ridica de la pământ. Îndurând greutățile și ispitele pustiei, a dobândit multe daruri, printre care cel al lacrimilor, făcând minuni.

Sfânta Teodora de la Sihla, cea mai aleasă călugăriţă sfântă a monahismului românesc

În primele decenii ale secolului XIX, moaştele Cuvioasei Teodora de la Sihla au fost luate de familia boierilor Sturza, ctitori ai acestui schit, şi duse la biserica zidită de ei în satul Miclăuşeni (Iaşi). Iar în anul 1856 au fost date Mănăstirii Pecersca din Kiev, unde se află şi astăzi, în schimbul mai multor rânduri de veşminte de fir.

Hârtia „salvatoare” și folosul rugăciunilor către sfinți

Amintirile s-au estompat, din păcate, nu am notat de atunci gândurile mele, însă ce știu și spun cu toată inima mea este că Maica Domnului, Sfintele Parascheva și Teodora, împreună cu Sfântul Spiridon au fost mijlocitorii mei înaintea Domnului. Am reușit astfel să intru la medicină, în Iași, la buget și chiar cu o notă foarte mare, lucru pe care nu l-aș fi putut spera nici în cele mai frumoase vise.

Povestea icoanei Maicii Domnului de la Valaam

Povestea Nataliei Andreevna despre descoperirea icoanei în Biserica abandonată a Sfântului Nicolae este cu totul plauzibilă. Ar fi fost imposibil pentru ea să știe totul despre ceea ce adăpostea Biserica. Totul s-a întâmplat într-adevăr așa cum ea a văzut în vis. Urmând indicațiile ei, părintele Pafnutie a mers în biserică, a găsit icoana într-un colț și a adus-o în Biserica mică. Aici el a așezat-o în partea dreaptă a bisericii, pe un stâlp încadrat în spatele corului din dreapta, unde se află și astăzi.

Fără sfinți nu poate să trăiască trupul Bisericii, noi cei vii pe pământ

Bâjbâim în întuneric și rămânem în el, citind scrieri teologice sau vieți de sfinți. Acestea, dacă nu sunt urmate de propria noastră schimbare, de propria noastră luminare, nu pot să capete putere și stabilitate, de aceea și sunt uitate. Cum citim istoria și uităm faptele, același lucru se întâmplă și cu acest studiu, trece prin afara noastră. Cu toate acestea schimbări au loc în fiecare zi, fiindcă viața noastră deja este în lumină și trebuie să-L preamărim pe Dumnezeu pentru acest fapt.

Descoperirea moaştelor Sfântului Ioan Iacob Hozevitul

Stareţul lavrei, Amfilohie, cu greu a dat binecuvântarea să se deschidă mormântul Cuviosului Ioan din peşteră. Însă, cum l-au deschis, a ieşit un miros de bună mireasmă care a umplut peştera şi inimile tuturor. Iar trupul cuviosului şi hainele erau întregi şi nevătămate şi răspândeau o aromă cerească de sfinţenie. Parcă era de curând adormit. Atunci toţi pelerinii au îngenuncheat şi, cu lacrimi de emoţie şi evlavie, au strigat: „Slavă Ţie, Doamne, pentru această mare minune! Cuviosul Ioan Românul este sfânt!”.

Sfântul Ioan Iacob de la Neamț – drumul spre sfințenie

Următor al Sfintei Maria Egipteanca, Sfântul Ioan Iacob de la Neamț și-a urmat dorul inimii până în pustia Hozevei, nevoindu-se aspru și îngrijindu-se de cei bolnavi. Cunoscut și pentru versurile sale, Sfântul Ioan continuă să facă minuni pentru cei care îi cer ajutorul.

Sfânta Nona – o mamă de sfinți ai lui Dumnezeu

Au existat și credem că încă mai există exemple de părinți care și-au dorit și au purtat copiii pe cărarea sfințeniei. Elogiul mamelor creștine, sintetizat în spusele retorului și profesorului păgân Libarius – „Ce femei admirabile sunt la crestini!” – a fost confirmat de mame de sfinți și femei creștine. Cele două Macrine, bunica și sora Sfântului Vasile cel Mare, Emilia, mama Sfântului Vasile, Nona, mama Sfântului Grigorie Teologul, Monica, mama Fericitului Augustin, acestea sunt doar câteva exemple.

Cum au fost descoperite moaștele Sfântului Ioan Iacob de la Neamț?

Când au dat scândura la o parte, mare și uimitoare minune au văzut cu toții. Cuviosul Ioan dormea. Avea trupul întreg neatins de stricăciune, la fel și hainele și veșmintele cu care era îmbrăcat, toate erau așa cum au fost puse, parcă era pus în mormânt chiar atunci, fără nici o schimbare a înfățișării lui.

Pagini