Un alt pescar milostiv a fost părintele Sofronie de la Sfânta Ana, care a locuit într-o chilie lângă Loviarika. La început s-a îndreptat spre Mănăstirea Lavra, dorind sa fie tuns călugăr acolo, dar s-a întors fără succes. Satana l-a ispitit, spunându-i batjocoritor: «Te-ai dus Spyros și te-ai întors cu același nume – Spyros» (acesta era numele lui din botez). Dar nu a deznădăjduit. S-a reîntors la mănăstire, s-a călugărit și a început sa ducă viață îngerească. Trăia într-o sărăcie completă, dar era plin de dragoste. Dăruia tot peștele pe care-l prindea părinților săraci. A trecut la cele veșnice când avea 90 de ani.

(Arhimandritul Ioannikios, Patericul atonit, traducere de Anca Dobrin și Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000, pp. 16-17)