slujbă

Protosinghelul Vichentie Mălău nu judeca pe nimeni, ci se ruga şi plângea

Odată, a venit la el un călugăr şi i-a zis:  – Părinte stareţ, am văzut pe cineva mâncând de dulce în zi de post.  – Nu judeca! Nu judeca, frate!, i-a răspuns bătrânul. Poate i-a luat Dumnezeu mintea, de aceea a mâncat!

Aspectul Învierii din slujba de pomenire a celor adormiți

În cadrul slujbei de pomenire a celor mutaţi la Domnul întâlnim un buchet muzical bogat în rugăciuni şi tropare ce amintesc de nemurirea sufletului omenesc, de Învierea cea de obşte şi de grija ce o purtăm pentru sufletele celor mutaţi din viaţa aceasta.

Mirosul de smirnă de la Icoana Maicii Domnului Prodromiţa de la Muntele Athos

După plecarea oaspeţilor, merg în Biserica Mare şi rostesc o scurtă rugăciune înaintea Sfintei Icoane a Prodromiţei, de sme­rită mulţumire pentru ajutor. Deodată simt un puternic miros de smirnă. M-am ridicat de la sfânta icoană, am mers în Sfân­tul Altar să văd dacă nu cumva vine mireasma de la cădelniţă.

Protosinghelul Vichentie Mălău îi primea pe credincioşi cu bucurie şi dragoste

Le asculta necazurile, îi mărturisea, le rânduia canon, îi mângâia cu alese cuvinte duhovniceşti şi îi odihnea. A doua zi iarăşi îi ducea la trapeză, îi servea singur cu mâncare, le dădea pâine pentru drum, îi petrecea până la poartă şi, binecuvântându-i, îi libera cu pace.

„Cea mai puternică lucrare împotriva diavolului este Sfânta Liturghie”

„Rosturile participării la sfintele slujbe sunt împărtășirea de harul lui Dumnezeu, împărtășirea de învățăturile Mântuitorului Iisus Hristos și în mod culminant împărtășirea de Însuși Trupul și Sângele Mântuitorului. Prin acestea suntem conduși către Împărăția lui Dumnezeu și în acest fel El ne împărtășește mântuirea Sa”, subliniază ierodiaconul Vasile de la Mănăstirea Bistrița din județul Neamț.

Ucenicia rasoforului Platon, devenit mai târziu marele stareţ Paisie de la Neamţ

Într-o noapte, spre Duminică, Platon a adormit aşa de tare, că nu a mai auzit clopotul de Utrenie. Când s-a deşteptat, slujba era pe la jumătate. Atunci, de mare mâhnire, a început a plânge şi s-a întors la chilie. Iar a doua zi s-a ruşinat să mai meargă la Sfânta Liturghie şi la trapeză cu fraţii, ci şedea în chilie plângând, atât era de pătruns de frica de Dumnezeu. Din ziua aceea, multă vreme, rasoforul Platon nu mai dormea culcat pe pat, ci şezând pe un scăunel, ca să se poată deştepta la Utrenie.

Slujba Pavecerniței și intrarea ei în uzul cultului

Pe la anul 360, Pavecerniţa se adăugase ca a şaptea Laudă la programul celor şase momente de rugăciune zilnică a sihaştrilor din Pont, adunaţi în jurul Sfântului Vasile cel Mare. Puţin mai târziu, Sfântul Ioan Gură de Aur se pare că se referă la acelaşi lucru, vorbind despre viaţa monahilor din vremea sa. După ce enumeră slujbele zilnice, el adaugă: „După Vecernie, stând puţin, sau mai bine zis încheind totul cu imne, se culcă fiecare pe aşternutul său de paie”.

Care este rolul Fericirilor în cadrul unei slujbe de înmormântare?

Biserica îi întărește prin Fericiri pe credincioșii participanți la slujba de înmormântare, sădindu-le în suflet nădejdea, în primul rând, că cel adormit nu merge în mormânt, ci în cer, însoțit de rugăciunile Bisericii, unde va fi răsplătit, iar cei prezenți învață să nu se întristeze „ca toți cei care nu au nădejde” în Dumnezeu, „pentru că de credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa credem că Dumnezeu, pe cei adormiți întru Iisus, îi va aduce împreună cu El”, la venirea Domnului.

Să ne sfătuim duhovniceşte cât mai avem timp! (Protosinghelul Ioil Gheorghiu)

Cât timp mai ţinem umbră pământului şi cât ne îngăduie Mântuitorul să trăim în trup, mai veniţi să ne sfătuim duhovniceşte. Că zice Sfânta Scriptură: „Mântuirea stă întru multă sfătuire!”. Şi iarăşi: „Cei ce nu se sfătuiesc, cad ca frunzele” (Pilde 11, 14). 

„Toată suflarea” – cântarea ce unește cerul și pământul

Prin comuniunea creată între cele cerești și cele lumești, în duhul slăvirii lui Dumnezeu, cântarea „Toată suflarea” este prin excelență cea care unește cerul și pământul.

Pagini