Ieromonahul Cosma Popa, de la Mănăstirea Cocoş din Tulcea (1868-1954)

Acest părinte iubitor de Hristos s-a născut după trup în comuna Bujor, judeţul Galaţi, iar după duh s-a născut în Mănăstirea Cocoş.

În anul 1920, a intrat în nevoinţa călugărească, iar după câţiva ani s-a învrednicit de darul sfintei preoţii. Părintele Cosma era un adevărat călugăr, preot şi doctor de suflete, fiind blând şi iscusit. Cel mai mult iubea rugăciunea, slujba la biserică, postul şi neagoniseala. Pentru osârdia şi smerenia lui, dobândise de la Dumnezeu darul Rugăciunii lui Iisus, cu care se îndeletnicea ziua şi noaptea. Dintre cărţi, după Sfânta Scriptură, citea cel mai mult vieţile şi nevoinţele sfinţilor. Timp de 30 de ani a citit zilnic Vieţile Sfinţilor la trapeză, pentru a mângâia şi folosi pe toţi. În vara anului 1954, a chemat duhovnicul şi i-a spus: 

– Peste două zile, la Vecernie, mă duc la Hristos.

Apoi s-a mărturisit din copilărie şi a primit dumnezeieştile Taine. 

– Părinte Cosma, dă-ne un cuvânt de folos mai înainte de a ne despărţi, a zis ucenicul.

– Fraţilor, să aveţi mai presus de toate răbdare, fără de care nu este posibilă viaţa călugărească. Să fiţi osârduitori la biserică şi să nu vă rămână nefăcute pravila şi canonul de chilie.

În ultima zi n-a mai vorbit. Tăcea şi zicea în taină Rugăciunea lui Iisus. În stânga ţinea sfânta cruce şi cu dreapta se însemna mereu. Când a început Vecernia, deodată faţa părintelui Cosma s-a luminat mult. Apoi a zis:

– S-a săvârşit! Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

În clipa aceea părintele Cosma şi-a dat duhul. 

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 594-595)