Nouă ne stă înainte un altfel de serviciu, nu unul civil, ci unul militar-duhovnicesc. „Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui; ci împotriva începătoriilor şi a domniilor, şi a stăpânitorilor întunericului veacului acestuia, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Efeseni 6, 12).

Sfântul Apostol Pavel îl sfătuieşte pe Timotei, zicând: „Tu dar pătimeşte ca un bun viteaz al lui Iisus Hristos” (II Timotei 2, 3). Aici e nevoie şi de suferinţă: războiul este aprig – nu se luptă trupul, ci sufletul, nu se luptă cu un om văzut, ci cu duhuri nevăzute... Şi, pe lângă aceasta, trebuie să avem adâncă smerenie, pentru că ne războim cu duhuri ale mândriei, cărora nu le este greu să supună pe cei mândri, iar celor smeriţi nici pentru o oră nu li se pot împotrivi. Smerenia surpă toate mrejele şi uneltirile vrăjmaşilor. (Sfântul Cuvios Macarie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, volumul I, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 157)