Fără smerenie nicio lucrare nu împrăștie mireasmă. E ca și când am spune: „nicio mâncare nu este gustoasă dacă nu pui sare”. Dacă nu pui smerenie în lucrarea ta, mică sau mare, nu are niciun sens. Nici gust, nici bună-mireasmă, nici frumusețe, pentru că nu are în ea conținuturile potrivite, care vindecă.

Căci mândria este otravă, distruge totul, orice conținut de folos ar cuprinde sufletul, îl otrăvește, îl anulează definitiv. Vedem lucrări mari ale oamenilor care, neavând smerenie în ele, sunt nefolositoare. Dumnezeu le respinge pe toate.

Fără să ai mândrie, nu-l poți judeca pe om. Smerenia este aceea care îl scapă pe om. De aceea si părinții zic: „faptele lipsite de smerenie nu-l fac pe om fiu al lui Dumnezeu; însă smerenia fără fapte îl face pe om fiu al lui Dumnezeu”.

(Părintele Efrem Athonitul, Despre credință și mântuire, tradusă de Cristian Spătărelu, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 21)