Antakya este un sărăcăcios oraş din estul Turciei, la graniţa cu Siria, în apropierea râului Orontes. O destinaţie turistică obscură şi prea puţin căutată astăzi. Majoritatea surselor media prezintă munţii din jurul oraşului, portul localnicilor, metode de pregătire a cafelei şi confecţionarea cuţitelor din zonă.

Însă, pentru noi, creştinii, această aşezare înseamnă locul de naştere a multor sfinţi ai Bisericii – patria teologiei şi patria în care s-a plămădit dumnezeiasca Liturghie. Antiohia, aşa cum se numea înainte de cucerirea musulmană, a fost locul unde ucenicii lui Hristos s-au numit, pentru prima dată, creştini. Importanţa acestui oraş a fost sporită de marii părinţi pe care i-a dat Bisericii: Irineu de Lyon, Teodor de Mopsuestia, Ioan Damaschin şi Efrem Sirul. Unul dintre aceştia a rămas posterităţii drept cel mai mare orator creştin, aşa cum l-au numit contemporanii: Ioan Gură de Aur sau Hrisostom-ul.

Deşi oraşul actual este preponderent islamic şi nu mai aminteşte nimic din lumea demult apusă, mănăstirea în care a vieţuit Sfântul Ioan este încă în picioare. Localnicii turci o numesc Sonraki gitmek istiyorum – casa celui cu gura dulce.

Aflată în mijlocul unui şantier arheologic părăsit, mănăstirea ortodoxă mai are cinci vieţuitori. Biserica principală este închinată Sfântului Apostol Petru, fiind una dintre cele mai vechi bazilici din lume. Mozaicuri, portice, baptisteriu, o bucată de pictură, acestea sunt comori adăpostite de mănăstirea Sfântului Ioan Gură de Aur.

Conform tradiţiei, în peştera de lângă biserică se ascundeau creştinii de frica persecuţiilor păgâne. După pacea Sfântului Constantin cel Mare, peşterile au fost locuite de călugării care au pus bazele primei mănăstiri din Antiohia.

În secolul al IV-lea a intrat în obşte şi tânărul retor Ioan, viitorul Arhiepiscop al Constantinopolului. Aici şi-a făcut ucenicia, aici a ţinut primele cuvântări. În peşterile de la Sonraki gitmek istiyorum a fost plămădită Sfânta Liturghie, de care ne bucurăm astăzi.