A început Postul Crăciunului. O știm cu toții. De la Biserică, pe canalele de comunicare on-line, de pe site-urile de socializare, de pe Trinitas, din presa laică, ș.a.m.d. De fapt, denumirea corectă este Postul Nașterii Domnului. Nu-mi propun o lecție de liturgică dar acest post este unul din cele mai vechi ale Bisericii. Durata lui a fost stabilită definitiv în secolul al XII-lea. Însă, s-ar putea pune întrebarea: ce legătură mai am eu, creștinul din 2023, cu această practică veche a Bisericii? Răspunsul este unul simplu și foarte actual: din respect, dacă nu din credință, față de Pruncul Iisus, născut fizic în Bethleemul Iudeii acum 2.000 și ceva de ani. Născut fizic atunci din Fecioara Maria, dar care, din punct de vedere spiritual, se naște anual în inima fiecărui om. Doar să-i facem loc. Să-l primim. 

Uneori, suntem atât de ocupați, de prinși cu diferite treburi, că nu mai avem timp să medităm, să gândim la ce este de fapt acest post premergător Nașterii Domnului Iisus Hristos. O comparație simplă, dar la îndemână este aceea cu venirea unui musafir. Sau cu așteptarea unui copil. Mai ales astăzi când orice om se pregătește atunci când este anunțată vizita cuiva. Primenim casa, ne intrăm în rolul de gazdă primitoare, așa cum am vrea și noi să fim primiți și tratați în casa cuiva. Însă, în mod special, atunci când într-o familie vine un copil. Indiferent de mediul în care trăiesc părinții, o anumită pregătire are loc, care poate varia în funcție de starea socială și dorințele familie respective. Există astăzi o industrie în acest sens, iar peste Ocean, în Statele Unite se organizează și anumite evenimente private specifice perioadei de așteptare a unui copil. Un copil simte când este dorit pe lume și mai ales simte și se hrănește cu dragostea părinților în mod special dar și a familiei extinse în mod general. Însă Hristos-Domnul, când s-a născut, s-a hrănit cu dragostea necuvântătoarelor deoarece nu a avut loc nicăieri. S-a bucurat de căldura maternă a Fecioarei Maria, și atât. Desigur că era Iosif în proximitatea Fecioarei, apoi au fost trimiși păstorii, magii ulterior, dar...cam atât. Lumea a rămas indiferentă, văzându-și în continuare de ale lor. 

În perioada aceasta, a postului Crăciunului, noi ne poziționăm într-un anume fel prin modul nostru de a trăi, și Biserica ne întreabă în această perioadă: ai loc pentru Pruncul-Iisus în inima ta? Dacă da, atunci totul este perfect. Însă un bebeluș are nevoie de căldură, de curățenie, de haine curate și moi, de hrană bună, de un pătuț, de atenție. Cu alte cuvinte, are nevoie să fii prezent în viața lui că el oricum este prezent în viața ta. Asta în cazul în care nu-l abandonezi. Iisus Hristos, indiferent că suntem sau nu pregătiți, pe 25 decembrie se naște în conștiința Bisericii și-n Liturghia din ziua de Crăciun.  

Dacă nu ai loc pentru El în viața ta, și vrei să-L primești, vrei să devină adevărat prieten al tău, atunci ai nimerit în perioada perfectă. Ai timp de astăzi, 40 de zile, să te pregătești. 40 de zile de vorbă cu Dumnezeu, în care nu mai acorzi atât de multă atenție propriilor tale dorințe, ci te detronezi de pe primul loc, și cureți acel loc pentru venirea unui Copil, Care ți-a salvat sufletul odată, și Care, indiferent de răspunsul tău, o va face oricând din nou. Postul Nașterii Domnului poate fi încadrat în multe feluri și poate primi multe atribute. Post al Bucuriei, postul Crăciunului, perioadă a cadourilor, ș.a. Însă, acest post este în primul rând o perioadă când, înainte să-ți împodobești casa, îți vei împodobi sufletul. Cu parfumul credinței, cu ghirlandele faptelor bune, cu globurile pline de bucuria împlinirii binelui și mai ales cu strălucirea sufletului tău curat, după ce a fost curățat prin Spovedanie și Împărtășanie. În fond și la urma urmei, este despre tine și El, și cine poate rămâne indiferent la zâmbetul unui copil? Nimeni. De aceea, hai cu sufletul spre Bethleem! Post cu bucurie tuturor!