Zis-a Domnul: Cine este iconomul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să le dea, la vreme, partea lor de grâu? Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul, o va găsi făcând aşa. Adevărat vă spun că o va pune peste toate avuţiile sale. Iar de va zice sluga aceea în inima sa: Stăpânul meu zăboveşte să vină, şi va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, şi să mănânce, şi să bea şi să se îmbete, veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua în care ea nu se aşteaptă şi în ceasul în care ea nu ştie şi o va tăia în două, iar partea ei va pune-o cu cei necredincioşi. Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere. (Luca 12, 42-48) (Marți în săptămâna a 25-a după Rusalii)

O pildă interesantă referitoare la slujitorii Domnului, lăsați în lume ca să aibă grijă de casa Acestuia, este prezentată în capitolul al 12-lea al Evangheliei după Luca. Aici, Dumnezeu e înfățișat asemenea unui stăpân care pleacă la un ospăț (la o nuntă, după cum de vede în versetul 32) și se întoarce la un moment dat, în noapte, acasă. Venirea sa înapoi este sigură, dar slujitorii nu știau dinainte când anume se va întoarce, fie în miezul nopții, fie spre dimineață. Astfel, cel pus de stăpân drept responsabil peste toți slujitorii trebuie să fie un bun administrator cu toate cele ale casei și să fie întotdeauna pregătit pentru întoarcerea stăpânului, indiferent de moment. Dacă va fi găsit pregătit, stăpânul îl va răsplăti. Dacă cel responsabil, în loc să aibă toată casa în supraveghere, acționează pe principiul „când pisica nu-i acasă, șoarecii joacă pe masă” și se închipuie el însuși un fel de „stăpân în lipsă”, s-ar putea să aibă surpriza ca să fie surprins de stăpânul adevărat în toiul nebuniei sale, primindu-și pentru aceasta pedeapsa meritată.

Pilda este, evident, o trimitere către cei puși în lume, de către Dumnezeu, să stăpânească. Este o problemă atunci când stăpânitorii, fie că sunt ei politici: regi, președinți, primari, conducători de oști, guvernatori, fie că sunt bisericești: episcopi, preoți, diaconi, fie că sunt responsabili peste firme, magazine, sunt datori să nu uite vreodată că ei nu sunt stăpânitorii adevărați peste cei aflați în subordinea lor. Nu o dată amintea Domnul că acela care vrea să fie cel mai mare, trebuie să fie slujitorul tuturor. Adesea în campaniile electorale se emite ideea că alesul poporului într-o funcție nu devine stăpânul celorlalți, ci e slujitorul poporului. Istoria stă mărturie atât pentru regi și voievozi destoinici care și-au condus țara și poporul, apărându-le de primejdii și sprijinind prosperitatea, dar, totodată, și pentru tot felul de conducători care s-au considerat proprietari peste țări, oameni și popoare, dispunând de ele după bunul plac. Timpul le cerne pe toate și omenirea aduce cinstire conducătorului înțelept și bun administrator. Tot astfel, potrivit pildei rostite de Mântuitorul, la sfârșitul vremurilor care va veni cu siguranță, însă nimeni nu știe când, Stăpânul tuturor va cere socoteală tuturor celor puși să conducă peste case mai mari sau mai mici, peste țări, neamuri, ținuturi, Biserici. Slujitorul care, pus să supravegheze, și-a îndeplinit misiunea ca și cum Stăpânul ar fi de față, va avea ce răspunde înaintea Marelui Judecător. Cel leneș sau cel care a condus abuziv, va da și el socoteală pentru cele ce a săvârșit. Dar și aici sunt diferite gradele de respectare a poruncilor: unii țin rânduiala întru totul, alții amestecă rânduiala cu neorânduiala, iar în cazul altora neorânduiala e mai mare decât lucrurile bune lăsate în urmă. Tot astfel, răsplata slujitorilor Domnului, că sunt ei civili ori bisericești, va fi diferită. Desigur, „pedeapsa” celor nevrednici nu e „bătaia” la modul fizic. Aici este vorba despre mustrările de conștiință pe care le vor avea cei care și-au îndeplinit misiunea, însă, numai parțial.

Pilda stăpânului întors acasă în miez de noapte nu este adresată doar șefilor mai mari sau mai mici. Fiecare dintre noi suntem rânduiți undeva, în lumea aceasta, într-o anumită lucrare. Unii sunt, ca tată și mamă, responsabilii unei familii. Alții, având diferite funcții acolo unde lucrează, sunt responsabili pentru bunul mers al unui lucru sau al unei lucrări mai mici sau mai mari. Însă, în acestea e important ca noi să făptuim nu ca și cum am fi controlați de oameni, ci conștienți că ne aflăm în slujba lui Dumnezeu. Nu e suficient să lucrăm bine atâta vreme cât ne observă cineva, ca apoi atunci când nu mai suntem „sub reflector” să ne vedem de interesele particulare, ignorând cele pentru care suntem responsabili a le face în slujirea aproapelui. Oriunde ne aflăm, ca urmași ai lui Hristos, adică buni creștini, lucrarea noastră bună și corectă oglindește modul în care ne vom afla înaintea lui Dumnezeu. E lucru bineștiut că Domnul e lângă noi nu doar la sfârșitul veacurilor, atunci când ne va cere socoteală, ci în fiecare moment al existenței noastre.