Sufletul meu Te caută pe Tine, Doamne; arată-mi fața Ta lovită de palmele ucigașe ale oamenilor! Arată-mi hlamida roșie cu care Te-au îmbrăcat! Arată-mi cununa de spini de pe frunte cu care Te-au încununat! Arată-mi Trupul Tău însângerat de bătăi și obrazul Tău scuipat de muritori... Ești supărat pe noi, păcătoșii, Doamne! Pentru că Tu ești hulit, iar noi lăudați! Tu ești lovit și noi mângâiați, Tu ești desculț și în haină de ocară îmbrăcat, iar noi cu haine scumpe împodobiți! Tu n-ai „nici chip, nici asemănare”, iar noi suntem frumoși și odihniți! Tu mereu însetat pentru sufletele noastre, iar noi îndestulați de pâine și apă!

Ești supărat pe noi, mult milostive Doamne! Pentru că Tu ești vândut pe arginți pentru noi, iar noi slujim cu plată pentru Tine! Tu, atât de sărac pentru noi, iar noi bogați; Tu ai întemeiat Biserica prin jertfă de bună voie pe Golgota; iar noi, nici cruce pe umeri nu avem, nici hlamidă de ocară, nici cunună de spini nu purtăm. Noi nici palme, nici scuipări pentru numele Tău nu răbdăm, nici lipsă, nici arșiță, nici frig și nici foame pentru Evanghelie nu suferim. Ba încă lupi răpitori au intrat în turma Ta, dormind noi!

Întărește-ne, Doamne, cu Duhul Tău cel Sfânt să avem cuvânt, să avem îndrăzneală, să avem curaj, să ne ducem crucea cu credință, să mergem pe urmele pașilor Tăi! Să urcăm alături de Tine, să ne răstignim împreună cu Tine, să suferim toate pentru numele Tău, să ne dăm viața pentru Sfânta Evanghelie și pentru turmă și să slujim cu jertfă Biserica Ta. Alungă de la noi frica, uitarea, lenea, îndoiala, egoismul și duhul iubirii de cele pământești, ca să putem urca ușori pe Golgota mântuirii!

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Dommului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 49-50)