Voi neglijaţi sufletul copilului, dispreţuindu-l ca şi cum ar fi ceva fară importanţă; în schimb vă ocupaţi de cele nefolositoare, ca şi cum ar fi necesare şi importante.

Faceţi totul ca fiul vostru să aibă slujitor, cal, îmbrăcăminte frumoasă, dar ca să fie plin de virtute nici nu vreţi să vă gândiţi. Şi, în timp ce duceţi strădania voastră până la grija lemnelor şi pietrelor, nu învredniciţi sufletul nici cu cea mai mică parte din această grijă.

Suferiţi totul numai ca să fie aşezată în casă o statuie vrednică de admirat şi ca acoperişul casei să fie de aur, dar ca să fie de aur cea mai preţioasă dintre toate statuile, sufletul, nu vreţi să vă îngrijiţi.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Împotriva celor care se opun vieţii monahale 3,7 în P.G. 47, p. 360).