Copiii care sunt neglijaţi, ignoraţi, criticaţi, atacaţi sau abuzaţi de părinţi internalizează idei negative sau distruc­tive despre ei înşişi, iar aceste idei îi urmăresc până la ma­turitate. Internalizează despre sine idei, sentimente şi con­vingeri, de genul „sunt rău, nevrednic de a fi iubit, nimă­nui nu-i pasă de mine, sunt o povară”. Aceste neadevăruri sunt distructive şi contrare învăţăturii Evangheliei.

Adevărul este că Dumnezeu ne poartă o dragoste pro­fundă şi ne preţuieşte pe absolut fiecare dintre noi, indi­ferent de cum ne purtăm. Fiecare dintre copiii noştri este iubit şi preaiubit de Dumnezeu într-un fel unic – într-atât încât pe Fiul Său L-a dat pentru fiecare dintre noi. Copiii noştri sunt uimitor de valoroşi şi însemnaţi pentru Dumnezeu, nu pentru că ar fi ei perfecţi, ci indiferent de ce spun sau ce fac. Dumnezeu îi iubeşte pur şi simplu. Deci­ziile pe care noi le luăm în viaţă ne pot apropia de Dum­nezeu şi bogăţia vieţii sau ne pot împinge tot mai depar­te de El, dar deciziile noastre nu vor schimba niciodată adânca iubire pe care ne-o poartă Dumnezeu. Vrem ca şi copiii noştri să primească acest adevăr în inimile lor.