În natura văzută, milostivirea lui Dumnezeu a zugrăvit în culori vii multe învăţături tainice ale creştinismului.

Să mergem în livadă şi să privim ce face grădinarul cu merii ca să le dea putinţa de a aduce roade gustoase. Orice măr, fie el crescut chiar din cea mai bună sămânţă, poate aduce numai roade acre, amare şi vătămătoare, ce nu sunt bune de mâncat: din această pricină, orice măr crescut din sămânţă se cheamă „pădureţ". Firea noastră căzută seamănă cu mărul pădureţ. Ea poate să aducă numai roadă rea şi vătămătoare. Ca să prefacă mărul pădureţ în măr nobil, grădinarul îi taie fără milă toate ramurile, lăsând doar trunchiul. Pe trunchiul rămas, el altoieşte o ramură de măr nobil; această ramură se uneşte cu trunchiul şi rădăcina, începe să dea în toate părţile mlădiţe, care înlocuiesc ramurile tăiate; pomul firesc este înlocuit de un pom artificial, altoit; totuşi, arborele altoit se ţine pe trunchiul firesc, trage seva din pământ prin rădăcinile fireşti: pe scurt, viaţa lui este unită nedespărţit cu viaţa pomului firesc. Acest pom începe să aducă roade minunate, care sunt ale pomului firesc şi totodată se deosebesc de roadele pe care le aduce acesta în starea lui sălbatică.