Cu ce te vei îndreptăţi la urma urmei? Oare nu i-am dat copilului, îţi va grăi Dumnezeu, să vieţuiască împreună cu tine de la început? Te-am pus peste el ca învăţător, povăţuitor, purtător de grijă şi căpetenie: nu am dat oare în mâinile tale toată stăpânirea asupra lui? Şi atunci, cum te vei dezvinovăţi dacă te-ai uitat cu nepăsare la nebuniile lui? Ce vei spune? Că este neînfrânat şi destrăbălat? Dar trebuia să vezi toate astea de la început, să-l înfrânezi când era tânăr şi puteai să-i pui frâu, trebuia să-l înveţi cu râvna, să-l îndreptezi spre cele cuvenite, să îmblânzeşti pornirile lui sufleteşti atunci când putea să fie înrâurit; trebuia să smulgi buruienile atunci când vârsta era mai fragedă şi puteau fi smulse cu uşurinţă: atunci, patimile nu ar fi prins putere fiind trecute cu vederea şi nu ar fi devenit de neîndreptat. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

(Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, p. 54)