Cum arată o zi din viața unui stareț?

E jertfă și pentru obște, și pentru sine. Trebuie să te îngrijești de toate, să nu-ți scape ceva, fiindcă dacă vei avea de reparat, repari cu cheltuială ‒ și fizică, și materială.

Starețul este un om care trebuie să coordoneze toată activitatea dintr-o mănăstire: să știe ce se întâmplă la biserică, la bucătărie, în gospodărie. Trebuie să știe despre fiecare prin ce probleme trece, prin ce ispite; dar să fie în principal „părinte”. Aceasta este diferența între un manager și un stareț. Managerul își vede numai de problemele lui economico-financiar-contabile, analizează dacă are profit, dacă îi merge afacerea sau unitatea unde este pus. În schimb, un stareț, de multe ori, trece peste acestea materiale. Chiar dacă pierde material, caută să câștige duhovnicește un suflet. Pentru că noi, aici, lucrăm cu sufletul și dacă un suflet se pierde din cauza mea, ca stareț, am convingerea fermă că voi fi întrebat Sus. De asta, eu trebuie să-i spun acelui frate: uite, așa trebuie să faci. El, dacă nu vrea să mă asculte, e problema lui. Dumnezeu știe că eu i-am spus cum să facă și n-a făcut. Dar eu trebuie să-i spun. Dacă îl văd că este într-o greșeală și nu-i spun, sunt vinovat.

Și este greu?

Nu-i greu. Știți unde intervine greutatea în calitatea aceasta de stareț? Intervine atunci când îți dorești să fii stareț, să fii conducător, tu să conduci, tu să faci, tu să dregi, când ești ca un fel de stăpân. În momentul în care nu-ți dorești să fii stareț, te raportezi la Dumnezeu și știi că Dumnezeu lucrează prin tine; atunci nu este o greutate.

Eu n-am dorit, n-am tins și nici măcar nu m-am gândit că voi fi stareț, pentru că știu că este o responsabilitate mare. Întotdeauna am fugit de astfel de răspunderi. Și de ceea ce am fugit, n-am scăpat. Așa mi s-a întâmplat și-n lume, așa mi s-a întâmplat și aici.

Am zile când sunt obosit, când nu pot să mă rog cât ar trebui și nu am destul timp pentru viața duhovnicească, dar stau și mă gândesc că poate în ziua aceea am făcut altceva prin care L-am mulțumit pe Dumnezeu. Tot ceea ce fac eu ca om și ca stareț – pe toate le pun în fața Lui, ca El să mă ajute, să mă lumineze. Pentru că sunt conștient că dacă El nu m-ajută, nu fac nimic.