Vedeți că într-un cuvânt este cuprinsă toată mântuirea? O stare de dispoziție interioară. De ce să fim triști? A Înviat Hristos! Suntem botezați, avem înger păzitor, Dumnezeu ne învață: „Cereți-Mi, că Eu vă dau. Cine-ți dă piatră în loc de pâine? Și Eu să nu vă dau vouă pâine, puțin credincioșilor?”. Asta este puțină credință! Încercați, nu vă lăsați deloc! La măsura voastră. Mulțumiți-vă cu daruri mici, nu cereți daruri mari. Este o greșeală! Un dar pe care îl ai nu e mic, este tocmai ce-ți trebuie ție! Dar omul, în nesăbuita lui mândrie și dorință, vrea tot cerul într-o clipă! Nu! Tot cerul este al tău, dacă ești prezent și smerit! Nu se poate fără smerenie nimic.

Să știți! Există o carte Viața Sfântului Nifon. Pe acest sfânt îl caracterizează îndeosebi smerenia. Și să vedeți ce descoperire a avut de la Dumnezeu, nici nu vă dați seama: la moarte au venit sfinți cuvioși și mucenici să-l ia, a venit chiar Mântuitorul. Pentru că el a zis: „Doamne, cât aș fi eu de fericit să vii și Tu la moartea mea!”. L-au luat dinainte să-și vadă locul în Cer. Toate aceste lucruri le realizează smerenia. Asta-i singura cale. Dar nu vă desconsiderați, că e cu neputință să faceți ce a făcut Sfântul Nifon. Nu! La măsura ta, străduiește-te și tu. Sfântul Apostol Pavel spune: „Împărăția Cerurilor se ia cu năvală”. La un concurs aleargă mulți, dar cine aleargă sincer nu aleargă degeaba. Cine se duce la concurs să nu se gândească că nu câștigă. Toți câștigă în final dacă au alergat cinstit, însă numai unii iau premii.

(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, pp. 204-205)