Ziua noastră este binecuvântată de Dumnezeu. Oare aceasta nu înseamnă că orice cuprinde ea, orice eveniment prin care trecem este voia lui Dumnezeu? Să credem că ceea ce se întâmplă este doar hazard nu înseamnă să credem în Dumnezeu. Iar dacă primim tot ceea ce ni se întâmplă şi orice persoană cu acest duh, ne vom da seama că suntem chemaţi să săvârşim lucrarea creştinilor la fiecare pas.

Fiecare întâlnire este în Dumnezeu şi sub privirea Lui. Suntem trimişi la toţi cei pe care îi întâlnim în calea noastră, fie pentru a da, fie pentru a primi, câteodată fără ca măcar să ştim aceasta. Uneori trăim minunea de a da ceea ce nu avem, alteori ne revine să plătim cu sânge ceea ce dăm altora.

Trebuie să ştim şi să primim. Trebuie să fim în stare să-l întâlnim pe aproapele, să-l privim, să-l ascultăm, să tăcem, să-i dăm atenţie. Trebuie să ştim să iubim şi să răspundem din toată inima la tot ceea ce ne este oferit, fie că este bucurie sau amărăciune, ceva trist sau ceva minunat. Ar trebui să fim cu totul maleabili, precum creta în mâinile lui Dumnezeu. Lucrurile care ni se întâmplă în viaţa noastră, primite ca daruri ale lui Dumnezeu, ne vor da din acest motiv ocazia de a ne reînnoi neîncetat creativitatea noastră, săvârşind lucrarea care-i revine unui creştin.