După trecerea a opt ani de la plecarea Părintelui de la cele trecătoare, l-a urmat şi ucenița sa Victoria, însoțitoarea lui nedespărţită în toate ostenelile sale ascetice. Dacă n-ar fi avut această uceniță, nu i-ar fi fost cu putinţă Părintelui să reuşească această nevoinţă, de cincizeci de ani de Liturghii zilnice. A fost foarte rezistentă. Îi citea toate slujbele, toate vieţile Sfinţilor, iar Părintele era alături de ea şi asculta. La privegheri, felul ei de a sta în picioare era minunat, nu obosea stând în picioare de seara până dimineaţa. De asemenea, şi în nevoința postului îl întrecea de multe ori chiar şi pe Părintele Nicolae. De pildă, în zilele de post, şi mai ales în Postul Mare, mânca marţea şi joia o bucată de pâine fără nimic altceva, iar sâmbăta şi duminica dezlega la untdelemn. Lunea, miercurea şi vinerea nu mânca nimic.

Când a adormit cu cuvioşie întru Domnul, am mers trei-patru surori să o priveghem. Stăteam toate împre­jurul ei. Ceilalţi se retrăseseră, deoarece erau foarte osteniţi. I-am citit Psaltirea. Încet-încet, una câte una, am început să adormim pe scaunele noastre. Când s-a terminat Psaltirea şi a adormit şi ultima soră, a văzut ceva ca o fâşie de nor alb trecând peste sicriul ador­mitei, iar din micuţul nor a auzit o voce care striga plină de o mare bucurie: „Soroooo, l-am aflat pe Părin­tele Nicolae!”. Sora care a văzut vedenia, ne-a deştep­tat şi ne-a spus-o. În clipa aceea, mi-au venit în minte cuvintele dumnezeiescului Ioan Gură de Aur, care spune despre asemenea suflete următoarele: „Trebuie să ştim că după moarte toţi drepţii se vor cunoaşte între ei. Şi cei care s-au cunoscut, şi cei care nu s-au văzut niciodată”. Cuvinte asemănătoare spune şi Marele Atanasie, şi anume: „Sfinţii au primit de la Dumnezeu harisma să se cunoască între ei şi să se veselească de aceasta, precum se petrec lucrurile şi în viața vremelnică. Iar păcătoşii şi de aceasta sunt lipsiţi”. Fie ca Domnul să ne învrednicească şi pe noi să-i vedem în Cer pe cei iubiţi ai noştri!

Până aici, cu binecuvântarea Bătrânului, am scris tot ce am ştiut eu despre sfinţenia lui. Dacă mai sunt şi altele, cine poate şti?

(Monahia Marta, Sfântul Nicolae Planas ocrotitorul celor căsătoriți, Editura Evanghelismos, București, 2008, pp.92-94)