Multă sudoare varsă țăranul pentru a-și cultiva ogorul – pregătește boii, ară, seamănă, înfruntă greutățile iernii, sapă șanțuri adânci pentru ca apa prisositoare să se scurgă, face atâtea și atâtea lucrări necesare și obositoare. Toate însă sunt făcute cu bunăvoință de țăran, cu o singură nădejde: că atunci când va veni vara va secera grâul auriu, își va umple hambarele cu roade bogate, se va bucura de recolta îmbelșugată. Căpitanul corabiei, de asemenea, nu ține cont de marea sălbatică și de valurile cumplite care amenință corabia sa. Nesocotește orice primejdie, gândindu-se la câștigul pe care-l va avea din transportul mărfurilor.

De ce însă, spun toate acestea? Pentru a-i mângâia și încuraja pe toți cei care se trudesc pentru cucerirea virtuții. Dacă țăranul și căpitanul se nevoiesc atâta pentru a avea câștig în viața aceasta, cu atât mai mult noi trebuie să ridicăm cu bărbăție povara greutăților și a necazurilor, pentru a câștiga viața veșnică.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, 2007, p. 23)