Iubirea de arginți nu este o poftă firească, ca cele pe care le-a pus Dumnezeu în om atunci când l-a plăsmuit. Cum sunt, de pildă, poftele mâncării și somnului, în anumite limite, firești și necesare, pentru că dacă nu sunt satisfăcute omul moare. Pofta trupească este naturală, nu este însă și necesară, întrucât mulți au biruit-o și o biruiesc fără să pățească vreun rău. Pofta banilor, dimpotrivă, nu este nici naturală, nici necesară. Este de prisos. De aceea faptul de a ne lăsa stăpâniți de ea depinde cu totul de voința noastră.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, p. 45)