Cu ce te lauzi?

Cu aurul? Acelaşi aur a fost în măruntaiele muntelui, şi muntele nu s-a lăudat.

Cu hainele? Aceeaşi mătase a purtat-o viermele în el, şi nu s-a lăudat.

Cu sănătatea? O sănătate cu mult mai bună are lupul din pădure, însă nu se laudă.

Cu pofta de mâncare? Leul furnicilor cu pofta nebună mănâncă furnici până moare; dar la urmă îl mănâncă furnicile pe el.

Cu norocul? Iată că vulpea nu se încrede în norocul ei şi chiar când a suta oară reuşeşte să prindă găina, de frică ascultă din care parte va răsuna puşca.

Cu caii? Cum poţi avea o idee atât de înaltă despre caii tăi, când ei nu-şi închipuie ceva deosebit nici despre ei, nici despre tine?

Când ai bogăţie, cugetă cum vei îndura cu vrednicie sărăcia. Când eşti fericit, cugetă cum vei îndura cu vrednicie nefericirea. Când te laudă oamenii, cugetă cum vei îndura cu vrednicie defăimările lor. Iar în toată viaţa ta cugetă cum vei muri cu vrednicie.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături depre bine și rău, traducere de Pr. Teofil Petrescu, Editura Sophia, București, 2006, pp. 34-35)