Din punctul de vedere al credinței noastre ortodoxe, Sfânta Biserica îi numește pe cei trecuți în viața de dincolo „adormiți”, termen care are înțelesul de stare, din care te poți trezi, adică ca dintr-un somn. Ea nu vorbește de „trecere într-o stare de neființă”, ci de trecere dintr-un mod de existență în alt mod de existență.

Mântuitorul a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Ce înseamnă acest lucru? Că nu sunt mai multe căi, mai multe adevăruri sau mai multe vieți. Chiar Mântuitorul îi va dărui cuvântului „adormit” înțelesul asociat Învierii. Atunci când Fiul lui Dumnezeu ajunge în casa lui Iair, mai-marele sinagogii, a cărui fiică de numai 12 ani abia murise, spune: „Nu plângeți; n-a murit, ci doarme!”.

Moșii de toamnă reprezintă una dintre cele mai importante sărbători dedicate pomenirii celor adormiți dintr-un neam, având o semnificație profundă în tradiția ortodoxă.

Dacă din motive extrem de importante nu putem fi prezenți la slujbele de pomenire, atunci să rugăm pe cineva, o rudă, un prieten, un vecin, să ducă pomelnicul nostru la Altar și să aprindă măcar o lumânare în numele celor adormiți. Acea lumânare poate fi picătura de apă care să le stropească arșița focului, dacă cei adormiți au fost trimiși în locul cel rău. Nu știm, dar e mai bine să prevenim!

Dragilor, pomeniți pe toți cei dragi, oferiți de pomană celor nevoiași, dați un bănuț celor sărmani, îmbrăcați un copil, ajutați un bătrân, toate în numele celor adormiți! Pomeniți pe toți cei adormiți pentru că ei au nevoie de rugăciunile noastre, chiar și pe cei pe care nu are cine să îi pomenească!

La noi în Moldova este o vorbă frumoasă care se rostește de cel care primește de pomană: „să trăiți să-i pomeniți!”. Adică această pomenire continuă toată viața, nu se oprește la sorocul de 7 ani, ci atât timp cât Dumnezeu ne ține în viață. Acest lucru înseamnă iubire, recunoștință si prețuire pentru înaintașii noștri.

Doamne, odihnește-i pe toți cei adormiți în Împărăția Ta, căci și ei sunt lucrarea și zidirea mâinilor Tale! Amin!