Alături de micul prinț al lui A. de Saint-Exupery, ce cugeta deseori că „oamenii mari sunt ciudați”, putem adăuga și noi observația că „oamenii sunt fascinanți”. Omul a născocit diverse meșteșuguri, unelte, îndeletniciri de-a lungul timpului, de la cultivarea pământului, oieritul și fierăritul nelipsit din orice civilizație antică până la proiectarea navelor spațiale și pilotarea avioanelor. Un loc aparte printre acestea îl ocupă „mesageria” sau mijlocul modern, inovator de comunicare între oameni. Pe acesta nu-l putem categorisi drept meșteșug și nici ca îndeletnicire, dar totuși prezintă însușiri din ambele categorii.

La început papirusurile, iar mai târziu, pergamentele erau indispensabile nu doar cărturarilor, ci și monarhilor și familiilor cu ranguri înalte în societate. Prin ele se transmiteau informații prețioase ce puteau schimba soarta unei vieți omenești și chiar a unui întreg popor. Solul ce trimitea mesajul avea privilegiatul statut „neutru”. Conducătorii făceau un „compromis” prin primirea solului venit chiar și de pe teritoriul inamic, tocmai pentru valoarea mesajului ce o putea avea.

Mesageria, poșta, curieratul au evoluat în timp odată cu nevoile oamenilor, ajungând la îndemâna fiecărui membru al societății. Prin aceasta, rolul său nu a fost limitat, ci din contră, el a crescut. Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, celebrul scriitor rus A. P. Cehov descria poșta ca fiind „cea mai minunată invenție a omenirii” pentru simplul fapt că putea asigura legătura tainică dintre doi îndrăgostiți.

Astăzi mai cu seamă, această mesagerie s-a întins atât de mult, luând numeroase forme, încât ele nici nu merită menționate. Faptul scoate la iveală o nevoie specială a omului de a transmite informații, mesaje și de a fi ascultat. Se nasc multe întrebări cu privire la această necesitate: De ce mesaje am eu nevoie? Este vreo diferență între un mesaj și o informație? Cum pot ști că ceea ce primesc este și folositor? Dar ceea ce transmit? Există și informații nefolositoare, dar totuși necesare? Cum ar fi dacă orice informație recepționată ar fi folositoare?

În iureșul contemporan al informației, din dorința de a plini nevoia amintită și mai ales pentru transmiterea unui mesaj întemeietor de legături, se alătură și un grup de tineri care inițiază o emisiune radiofonică ce nu ține nici mai mult nici mai puțin de 60 minute pe săptămână. Dar ce fel de mesaj e acesta? Unul de la călător la călător, de la îndrăgostit la îndrăgostit, de la fostul rătăcit la viitorul rătăcit. Emisiunea se intitulează „Tineri către tineri”, pentru că doar un sistem imunitar ce a întâlnit aceeași viruși poate să producă și anticorpii împotriva lor.

Așadar, tinerii din ATOR Iași vă invită să-i ascultați în fiecare vineri, începând cu data de 19 februarie, de la orele 20:00, la Radio Doxologia. Prima temă a emisiunii „Tineri către tineri” se intitulează „Viața ca o călătorie”. Audiție plăcută!

(Emilian Donisanu, ATOR Iași)