Domnul a spus: „Şi tot cel ce aude cuvintele Mele acestea şi nu le face pe ele, asemăna-se-va bărbatului nebun care şi-a zidit casa sa pe nisip” (Matei 7, 26). Va fi asemenea unui om care a dobândit de la stăpânul lui conducerea unui oraş. El a primit de la el şi nişte reguli minunate după care ar trebui şi el însuşi să trăiască bine şi cinstit şi situaţia locuitorilor de acolo să o rânduiască corect.

Dar el, trăind în oraş şi săturându-se cu tot ce este mai bun în el, se înalţă puternic în mândrie şi nu se mai îngrijeşte de respectarea regulilor date lui şi nu mai vrea nici chiar să trăiască în acele limite ale puterii care i-au fost stabilite, ci devine pentru toţi apăsător, impunător şi crud, demonstrând acest lucru prin ţipăt, privire sălbatică şi durere. Făcând astfel, nu numai că pierde conducerea, ci se supune şi chinurilor demne de nebunia lui.

(Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, traducere de Florentina Cristea, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 49)